Vești bune pentru angajații din România. Aceștia nu pot fi obligați de angajatori să stea peste program sau să vină mai devreme la lucru. Conform legislației, programul de lucru trebuie să se încadreze în limitele timpului prevăzut în contract. Dacă este necesară munca suplimentară, este nevoie atât de acordul angajatorului, cât și de acordul salariatului. Totuși există limitări în acest sens, specifice în cazul persoanelor angajate cu timp parțial, precum și o durată normală de opt ore/zi și de 40 de ore/săptămână pentru cei cu normă întreagă. Dacă angajatorul nu respectă aceste reguli, acesta riscă sancțiuni financiare.

Citește și: Ce salarii primesc angajații hipermarketurilor din România. Câți bani se dau la Carrefour, Kaufland, Auchan și Cora

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

Traian Băsescu, despre momentul în care România a pierdut ...

Indiferent de tipul de activitate prestată, programul de lucru prevăzut în contract trebuie respectat. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că timpul de muncă este respectat. În cazul în care acesta solicită prestarea muncii suplimentare, acesta trebuie, de asemenea, să repecte dispozițiile legale. Programul de lucru este negociat încă din momentul semnării contractului individual de muncă, iar acesta este un aspect esențial care poate fi modificat numai cu acordul ambelor părți.

Conform Codului muncii, timpul de muncă este definit ca fiind „orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile”, orice depășește acest interval se consideră „muncă suplimentară”.

Tot conform Codului muncii, o regulă generală în conformitate cu art. 41 alin. (3) din Constituție, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, în cazul salariațiilor cu normă întreagă, iar în cazul angajaților cu timp parțial – interdicția prestării în afara timpului de muncă prevăzut în contract. Niciun salariat încadrat cu timp parțial nu ar putea presta în afara timpului de muncă prevăzut în contract. În cazul nerespectării prevederilor cu privire la acest aspect, dacă se constată că salariatul a prestat muncă nedeclarată, poate fi vorba și despre o amendă de la 10.000 la 15.000 de lei pentru fiecare persoană identificată.

Ce sporuri pot să primească angajații dacă prestează muncă suplimentară

Luând în calcul singura variantă în care am putea discuta despre muncă suplimentară, aceasta fiind orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile, dar depășește cele opt ore/zi, observăm că este nevoie atât de solicitarea angajatorului, cât și de acordul salariatului, așa cum prevede clar art. 120 alin (2) și art. 121.

Dacă vorbim despre un program de lucru inegal, atunci ambele părți trebuie să țină cont de limitarea timpului de muncă săptămânal. Un astfel de program poate funcționa numai în cazul în care este menționat în mod expres în contractul de muncă.

Un nou concept introdus în Codul Muncii se referă la „programul individualizat”. Acesta poate fi stabilit numai cu acordul părților, fie la inițiativa angajatorului și cu acordul salariatului, fie la solicitarea salariatului, în măsura în care activitatea unității permite o astfel de abordare.

În cazul în care angajatorului îi solicită salariatului să presteze muncă suplimentară, timpul respectiv trebuie evidențiat și compensat. Acest lucru se poate face fie prin acordarea orelor libere plătite în termenul legal, fie prin plata sporului negociat, conform art. 122 și 123 din Codul muncii.

Așadar, angajații nu pot fi obligați de angajator să se prezinte înaintea începerii programului de lucru sau să rămână peste program. Pentru acest lucru este necesar ca salariatul să își dea acordul, iar, în acest caz, perioada respectivă trebuie să fie evidențiată corespunzător cu precizarea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru.

Nu trebuie omis nici faptul că, în cazul unui control și atunci când nu respectă dispozițiile legale privind munca suplimentară, angajatorul riscă să fie sancționat, conform art. 260 alin (1) lit. i), cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, iar dacă discutăm despre contracte cu timp parțial, chiar despre muncă nedeclarată.

Citește și: Zile libere în plus pentru angajaţii români, decizia a apărut în Monitorul oficial