REŢETE VECHI: Vezi cum poţi face dulceaţă de coacăze, şerbetul de coacăze şi siropul de coacăze

În această săptămână, vă prezentăm, rețetele ”Dulceață de coacăze”, ”Șerbet de coacăze” și ”Sirop de coacăze” care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907), scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Dulceață de coacăze (pomușoară)

Se ia două pahare de coacăze curățite de sâmburi, de orice mărime vor fi paharele, după aceea se topește cu 900 grame de apă zahărul pisat și cernut, măsurat cu 4 pahare tot de aceeași mărime, punând la fiertură și un albuș de ou; asupra fierturii se pune zeama dela jumătate de lămâie și când zahărul va fi bine topit, se strecoară și se pune pe foc spre a se lega ca jumătate șerbet; pe urmă se pun coacăzele (pomușoara) în el, se mai dă câteva clocote, dându-se foc iute, și când va fi legat după plăcere, se toarnă iute prin chesele afumate cu indirșaim (Odogaci — scoarță de arbust care prin ardere emană un miros plăcut, n.r.).

Potrivit Agerpres, afumarea cheselelor se face în chipul următor: pe o piatră curată se pun cărbuni aprinși, peste acești se pune indirșaim, iar borcanele se țin deasupra fumului, cu gura în jos.

Șerbet de coacăze

Se ia 300 grame de zeamă de coacăze (pomușoară) strecurată după cum se arată mai sus, se toarnă peste 1200 grame de zahăr pulverizat și cernut, se pune pe foc lin cu trei grame de vanilie, ca să se topească, și pe urmă se dă foc iute, spre a se lega ca jumătate șerbet; asupra legatului se toarnă zeama dela un sfert de lămâe, și când va fi legat ca de șerbet, se dă tingirea jos, se lasă să se răcească și, când fiertura poate suferi degetul, se amestecă; dacă vedem că se taie coarda, se frământă în palme și se pune în chesele.

Sirop de coacăze

Peste un kilogram de zahăr pisat și cernut se toarnă 500 grame de zeamă de coacăze, după cum s’a arătat mai sus, și dacă vrem, împreună cu 3 grame vanilie; apoi se pune pe foc spre a se topi; după aceasta se dă foc iute spre a se lega ca jumătate șerbet, punându-se asupra legatului zeama dela un sfert de lămâe, se mai dă câteva clocote și coborându-se tingirea de pe foc, se lasă să se răcească, iar când trebuie să se strecoare, se urmează după chipul cum s’a arătat mai sus, iar când fiertura va fi rece, se toarnă prin sticle (Butelci) astupându-se bine.