Retrospectivă 2012: Preşedinţia semestrială a UE, o instituţie tot mai marginală

Ciprul, care a asigurat presedintia semestriala în ultimele sase luni, va preda stafeta Irlandei la 1 ianuarie.

Presedintia semestriala avea initial obiectivul sa ofere fiecarui stat membru, pe rând, sansa sa prezideze dezbaterile europene, sa stabileasca prioritati si sa îi ofere vizibilitate, prin gazduirea în tara respectiva a summiturilor europene. Însa, de la sfârsitul lui 2004, summiturile au avut loc toate la Bruxelles, o concesie acordata belgienilor în cursul dificilelor negocieri privind Tratatul de la Nisa.

Dar „presedintia semestriala a UE a fost decapitata” în favoarea Tratatului de la Lisabona, la sfârsitul lui 2009, releva Yann-Sven Rittelmeyer, un cercetator la Institutul Francez de Relatii Internationale (IFRI). Tratatul a instaurat un presedinte permanent al Consiliului Uniunii Europene, însarcinat cu organizarea si buna desfasurare a summiturilor europene. Postul i-a fost încredintat belgianului Herman Van Rompuy.

„Presedintia semestriala se ocupa de toate pregatirile în cadrul grupurilor de lucru, dar imediat ce acest lucru devine serios si fierbinte, Van Rompuy este cel care rezolva acest lucru cu liderii europeni”, remarca un diplomat european.

În cadrul summiturilor, reprezentantii presedintiei semestriale au dreptul sa stea alaturi de Van Rompuy, „dar, în practica, numai patru-cinci lideri se exprima, în general cei mai importanti, ca Angela Merkel, François Hollande, Mario Monti sau David Cameron. Restul de 23 tac si spera ca acest lucru sa se termine în curând”, continua el.

Tratatul de la Lisabona a creat, de asemenea, postul de Înalt Reprezentant UE pentru Politica Externa. Actuala titulara, Lady Catherine Ashton, o britanica, prezideaza reuniunile ministrilor Afacerilor Externe si reprezinta diplomatia europeana atât în fata Parlamentului European (PE), cât si în afara UE.

Cum nu se poate multiplica, Ashton deleaga adesea anumite reuniuni presedintiei semestriale. „I se întânpla sa ceara câte unui ministru sa mearga la Bruxelles pentru vreo reuniune a Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul PE, doar pentru a vorbi aproximativ 25 de minute în fata deputatilor. Este umilitor”, comenteaza un diplomat.

Presedintia semestriala se ocupa de toate celelalte subiecte, ca economia sau finantele, afacerile interne si justitia, agricultura sau mediul.

Dar si aici rolul i-a fost slabit de reforma zonei euro si cresterea puterii, în cadrul UE, a Eurogrupului, releva Rittelmeyer. Accesul la presedintia semestriala a unor tari nemembre ale monedei unice, ca Ungaria sau Polonia, a accentuat aceasta marginalizare.

Desi presedintia semestriala reprezinta, în continuare, o raspundere grea, mai ales pentru tarile mici, acestea stiu sa îndeplineasca rolul de mediator impartial, subliniaza Yann-Sven Rittelmeyer.

Ciprul se poate mândri ca a pus capat unui conflict de aproximativ 30 de ani cu privire la brevetul european si a smuls un acord privind supervizarea bancara, în pofida esecului rasunator al negocierilor cu privire la buget pentru perioada 2014-2020.

Belgia, în perioada respectiva aflata în plina criza politica, a iesit destul de bine din aceasta situatie, în 2010, multumita experientei diplomatilor sai, subliniaza cercetatorul.

Chiar si slabita, statele nu vor vrea sa abandoneze vreodata presedintia semestriala, apreciaza un diplomat. Ea constituie „cel mai bun mijloc de a întelege raporturile de forta din culise” asupra marilor dosare europene, subliniaza el. O asemenea cunoastere devine, ulterior, „foarte utila pentru valorizarea intereselor sale nationale”.