Review: Overwatch, cel mai nou joc de la Blizzard

Am spus că Overwatch nu este shooterul pe care îl doream, ci este shooterul de care avem nevoie, în ideea în care acest joc, în ceea ce mă priveşte, va duce pe umeri un „eşec” în forma proiectului Titan, care nu a mai văzut lumina zilei. Ca fan a tot ceea ce înseamnă Blizzard şi jocurile care ies de sub „tiparniţa” marelui gigant, este foarte greu să nu îmi placă orice mi-ar propune. Sigur, pot fi nemulţumit din cauza anumitor aspecte, dar nu am cum să mă supăr pe ei.

Am simţit nevoia să fac această precizare tocmai pentru a înţelege de ce am refuzat să ştiu foarte multe despre joc înainte de lansare. Nu am vrut să intru în hype-ul lansărilor, un hype pe care l-am trăit cu fiecare expansiune World of Warcraft, Starcraft 2, Diablo 3, etc. Practic, am vrut să îl joc atunci când apare, fără multe cunoştinţe despre joc, fără aşteptări, să fiu cât se poate de critic.

De ce Overwatch?

Trebuie să răspund la această întrebare deoarece motivul pentru care joci un joc determină succesul acestuia. De ce un shooter? Pe de o parte, era normal ca Blizzard să urmeze acest drum care se conturează tot mai clar în industria de gaming: eSports. În primul şi în primul rând dincolo de genul shooter, pe care Blizzard nu îl avea în portofoliu, Overwatch este un joc competitiv. Poate că este şi firesc ca vidul lăsat de CounterStike să fie umplut cumva, iar Destiny, care este în portofoliul Activision, pune accent mai mult pe componenta de role-playing şi mai puţin cea competitivă.

Cu alte cuvinte, Overwatch este jocul cu ajutorul căruia Blizzard doreşte să lanseze acele turnee de amploarea celor de LOL, Dota şi Starcraft, dar pentru fanii genului shooter.

Alte articole