Plămânii se opresc, fiind imediat urmaţi de inimă. Apoi intervine şi moartea cerebrală, iar corpul se răceşte şi se rigidizează. Însă chiar la intervale lungi de timp după intervenţia decesului, mici grupuri celulare continuă să trăiască în interiorul organismului, timp de zile sau chiar săptămâni.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să recolteze astfel de celule din scalpul şi creierul unor cadavre umane şi le-au readus în stadiul iniţial, nespecializat, de celule stem.
Această practică poate conduce la noi terapii pe bază de celule stem şi poate oferi noi informaţii importante despre maladii precum schizofrenia şi retardul mintal, sau modificări comportamentale de tipul autismului.
Celulele mature pot fi readuse la stadiul de celule imature, sau celule stem pluripotente, care au abilitatea de a se transforma în orice tip de celulă din organism, putând înlocui astfel ţesuturi afectate de diferite boli sau accidente. Această descoperire a fost recompensată în urmă cu o săptămână cu Premiul Nobel pentru Medicină.
Alte studii au demonstrat că aceaşi operaţiune se poate face cu celule fibroblaste recoltate din pielea cadavrelor umane, însă, în acest caz, celulele stem sunt mai greu de obţinut pentru că pielea respectivă poate fi contaminată cu diferiţi agenţi bacteriologici sau cu ciuperci care distrug apoi culturile de celule din laborator.
În ultimele experimente în acest domeniu, cercetătorii au recoltat fibroblaste din scalpul şi membrana cerebrală dura mater de la 146 de donatori umani decedaţi, reuşind să readucă aceste celule la stadiul de celule stem.
Cadavrele folosite în experimente erau moarte de două zile în momentul în care au fost prelevate celulele. Acestea au fost ţinute la rece, în morgă, dar nu au fost îngheţate, pentru a nu se forma cristale de gheaţă în interiorul pereţilor celulari, cristale care ar distruge celulele.
De la cadavre se pot preleva ţesuturi cerebrale, miocardice dar şi alte tipuri de ţesuturi care nu pot fi recoltate în condiţii de deplin confort şi siguranţă de la donatori vii.
"Spre exemplu, putem compara neuronii derivaţi din fibroblaste cu neuronii existenţi ai aceluiaşi individ. O astfel de comparaţie ne poate spune cât de eficientă este o anumită cale de a deriva neuroni din fibroblaste. Aceaste informaţii sunt de importanţă crucială, spre exemplu, pentru a crea neuroni specializaţi în dopamină pentru a trata pacienţi cu maladia Parkinson", a mai explicat Thomas Hyde, potrivit Agerpres.
facebook
twitter
