România a mai pierdut o mare personalitate

Născut pe 1 noiembrie 1925, Nicolae Stroescu Stînişoară a absolvit Colegiul „Carol I” din Craiova şi a urmat cursuri de drept şi filosofie la Universitatea din Bucureşti, dar nu a reuşit susţinerea examenului de stat, fiind pus sub urmărire de Securitate.

După cel de-Al Doilea Război Mondial s-a implicat în activitatea unei organizaţii studenţeşti anticomuniste, purtând numele conspirativ Hans, deşi la acea vreme nu era un filogerman. Astfel, între anii 1952 şi 1964, a trăit în clandestinitate, fiind în permanenţă urmărit de Securitate, până în anul 1964, când a fost emis decretul de eliberare a deţinuţilor politici. În septembrie 1969 a emigrat în Republica Federală Germania, unde s-a stabilit la München. Şi-a reluat studiile în filosofie şi a devenit colaborator al Radioului Europa Liberă, în anul 1972, apoi, începând cu anul 1978 a lucrat ca redactor şi a realizat emisiunea „Lumea creştină”.

În anul 1982 a devenit director asistent al Departamentului Românesc, iar, din anul 1988, a fost director definitiv şi a deţinut această funcţie până în anul 1994, când postul de radio a fost mutat la Praga. În anul 1983 a obţinut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din München.

După 1990 a început să scrie şi să publice volume de publicistică şi de memorialistică. În 1991, lui Nicolae Stroescu Stânişoară îi apare în ţară volumul de publicistică „Pe urmele revoluţiei”, care cuprinde editorialele radiofonice dintre 14 octombrie 1989 şi 22 februarie 1991. A părăsit Europa Liberă în 1994, când i-a apărut a doua carte, „În zodia exilului”, compusă dintr-o serie de „fragmente de jurnal”.

În ultimii 15 ani a colaborat constant la revista ieşeană Convorbiri literare.

„Prin plecarea lui Nicolae Stroescu Stînişoară dispare o conştiinţă şi un mare patriot, un adevărat model moral şi un foarte bun scriitor memorialistic”, informează Uniunea Scriitorilor din România.