Pe data de 30 septembrie 2026 restanțele fiscale ale companiilor din România ajungeau la 80,95 miliarde de lei, potrivit unei centralizări realizate de platforma Bani Curați pe baza datelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). Nu mai puțin de 48.882 de societăți figurau cu obligații restante.
Dimensiunea problemei devine și mai îngrijorătoare atunci când analizăm șansele reale de recuperare. Din suma totală, aproximativ 50,69 miliarde de lei, adică 62,6%, sunt asociate unui număr de 15.081 de firme aflate în faliment, insolvență sau dizolvare. Cu alte cuvinte, aproape două treimi din restanțe sunt concentrate în companii pentru care recuperarea banilor poate depinde de proceduri judiciare îndelungate și de existența unor active valorificabile.
Și aici apare o reală vulnerabilitate a sistemului fiscal românesc. Acumularea datoriilor este importantă, dar se ia în calcul și distanța dintre sumele înscrise în evidențele statului și banii care mai pot ajunge efectiv la buget.
Clasamentul marilor restanțieri arată că problema traversează aproape toate sectoarele economiei. Italia Tobacco Production figurează cu datorii de 1,478 miliarde de lei, Agroponte cu 1,471 miliarde, iar Galaxy Tobacco cu 1,396 miliarde de lei. Numai Italia Tobacco Production și Galaxy Tobacco acumulează împreună aproximativ 2,87 miliarde de lei.
În același clasament apare însă și Societatea de Transport București (STB), cu restanțe de 1,332 miliarde de lei. CFR Marfă figurează cu 1,284 miliarde, iar Societatea Națională a Căilor Ferate Române RA cu 1,276 miliarde de lei.
Situația nu este limitată la transporturi. Complexul Energetic Hunedoara figurează cu 1,058 miliarde de lei, iar Societatea pentru Închiderea-Conservarea Minelor cu 1,001 miliarde. Urban, companie din domeniul salubrității, înregistrează 1,013 miliarde de lei.
Lista continuă cu fostul combinat petrochimic CAROM, cu 980,8 milioane de lei, GSP Offshore, cu 820,6 milioane, și Benz Oil, cu 788 de milioane de lei. Bin Go Solutions figurează cu 613,1 milioane de lei, Oana Management cu 481,3 milioane, Ana Oil cu 428,5 milioane, iar Societatea Națională a Cărbunelui cu 415,9 milioane de lei.
Nici industria siderurgică și nici sectorul media nu lipsesc din evidențe. Liberty Galați apare cu 390,7 milioane de lei, PSV Company cu 353,5 milioane, Compania de Supraveghere IG cu 285,9 milioane, iar Realitatea Media cu 250,9 milioane de lei.
O analiză separată, realizată de platforma de informații financiare RisCo și publicată de Agerpres la 12 noiembrie 2026, confirmă deteriorarea situației. Conform datelor, restanțele companiilor au ajuns la 79,4 miliarde de lei în trimestrul al treilea din 2026, față de 77,6 miliarde în trimestrul precedent. Creșterea este de 1,8 miliarde de lei, respectiv 2,3%, iar nivelul înregistrat este cel mai ridicat de la sfârșitul anului 2024.
Analiza RisCo identifică 48.781 de firme cu datorii neachitate, cu 753 mai multe decât în trimestrul anterior. Diferențele față de centralizarea Bani Curați trebuie păstrate ca atare, deoarece cele două analize raportează totaluri diferite și nu există suficiente informații pentru a le trata ca perfect comparabile.
Din totalul calculat de RisCo, 58 de miliarde de lei reprezintă restanțe la bugetul de stat, aproximativ 73% din valoarea generală. Alte 15,9 miliarde de lei sunt datorate bugetului asigurărilor sociale, peste 5 miliarde bugetului de sănătate, iar 494 de milioane de lei bugetului asigurărilor pentru șomaj.
Mai grav, restanțele la asigurările sociale au crescut cu 6,5% într-un singur trimestru, iar cele la sănătate cu 9,2%. Aceste evoluții arată că problema nu privește exclusiv veniturile fiscale generale, ci și bugetele din care sunt finanțate pensiile și serviciile medicale.
Există și o nuanță esențială: 1,26 miliarde de lei din restanțele analizate de RisCo sunt contestate de companii, reprezentând aproximativ 1,6% din total. Așadar, nu toate obligațiile publicate trebuie interpretate ca sume definitiv stabilite și necontestate.
Potrivit analizei RisCo, Bucureștiul concentrează 33,6 miliarde de lei din datoriile fiscale ale companiilor, adică peste 42% din totalul național. Sumele sunt asociate unui număr de 19.489 de firme, iar creșterea înregistrată într-un singur trimestru a fost de 1,77 miliarde de lei. Practic, aproape întreaga majorare netă a restanțelor la nivel național, calculată de RisCo pentru trimestrul al treilea, provine din Capitală.
La mare distanță se situează Ilfov, cu 6,1 miliarde de lei, Constanța, cu 3,9 miliarde, și Timiș, cu 2,8 miliarde. Buzău și Sibiu depășesc fiecare pragul de 2,2 miliarde de lei. Nici structura economică a restanțelor nu este întâmplătoare. Construcțiile de clădiri rezidențiale și nerezidențiale însumează datorii de 5,08 miliarde de lei, repartizate între 5.938 de firme. Comerțul angro cu produse alimentare, băuturi și tutun depășește 3 miliarde de lei.
Un semnal de alarmă vine din transportul terestru de călători, unde restanțele au crescut de la 1,1 miliarde la 2,5 miliarde de lei într-un singur trimestru. În sectorul colectării deșeurilor, datoriile au depășit 2 miliarde de lei, după o creștere trimestrială de 44%.
Raportul oficial de activitate al ANAF pentru primul semestru din 2026, publicat la 9 octombrie, oferă una dintre cele mai relevante explicații pentru dificultatea recuperării datoriilor.
Fiscul a încasat 13,69 miliarde de lei prin proceduri de executare silită în primele șase luni ale anului, cu 11,09% mai mult decât în perioada similară din 2025.
Din această sumă, 9,16 miliarde de lei au provenit din plăți efectuate după comunicarea somațiilor, 4,04 miliarde din popriri asupra conturilor bancare și aproximativ 470 de milioane din popriri asupra sumelor datorate debitorilor de către terți. Contrastul apare în cazul bunurilor sechestrate. Potrivit raportului ANAF, valorificarea acestora a generat aproximativ 30 de milioane de lei, o sumă extrem de mică în raport cu totalul încasărilor prin executare.
În primul semestru, ANAF a organizat 1.564 de licitații, vizând 21.328 de bunuri. Numai 167 de licitații s-au încheiat cu adjudecare, fiind vândute 417 bunuri. Veniturile raportate strict din valorificarea bunurilor adjudecate au fost de 18,79 milioane de lei. În acest sens, numai aproximativ 10,7% dintre licitațiile organizate au fost finalizate prin adjudecare. Procentul nu reprezintă rata de recuperare a creanțelor, dar ilustrează dificultățile transformării bunurilor urmărite în bani încasați efectiv. ANAF a instituit și 3.266 de măsuri asigurătorii, în valoare estimată de 4,79 miliarde de lei, și a aplicat 8.047 de sechestre asupra bunurilor mobile și imobile.
Datele publicate de Bani Curați arată detaliu care merită o atenție specială. Mai exact, o parte semnificativă din datoriile unor mari restanțieri este reprezentată de obligații fiscale accesorii, respectiv dobânzi și penalități.
De exemplu, din restanța totală de aproximativ 1,471 miliarde de lei a Agroponte, circa 732,7 milioane de lei reprezintă accesorii. În cazul Galaxy Tobacco, accesoriile ajung la aproximativ 767,1 milioane de lei, dintr-un total de 1,396 miliarde.
Situația este și mai pronunțată la Societatea Națională a Căilor Ferate Române RA, unde aproximativ 1,059 miliarde de lei din datoria totală de 1,276 miliarde sunt accesorii. Asta înseamnă aproximativ 83% din suma restantă. La Societatea pentru Închiderea-Conservarea Minelor, accesoriile se ridică la aproximativ 861,8 milioane de lei din totalul de 1,001 miliarde, adică peste 86%.
Atunci când vine vorba despre modul în care statul trebuie să își recupereze datoriile, întrebările sunt multe, dar răspunsurile sunt simple, pentru că majoritatea au la bază diferența dintre obligația legală de plată și capacitatea economică reală a debitorului.
În situația unei companii active, care beneficiază de venituri și bunuri urmăribile, ANAF poate utiliza somații, popriri și executarea activelor, în condițiile legii. În cazul unei societăți intrate în insolvență, recuperarea creanțelor se desfășoară în cadrul unei proceduri colective, în care statul poate concura cu alți creditori.
Dacă bunurile disponibile nu acoperă totalul obligațiilor, recuperarea integrală poate deveni imposibilă. Dacă o companie este declarată insolvabilă fiscal, problema poate fi și mai dificilă, deoarece această situație indică insuficiența bunurilor sau veniturilor urmăribile.
Nu toate firmele aflate în insolvență sunt însă lipsite de perspective. Unele se pot reorganiza, pot continua activitatea și își pot achita parțial sau integral obligațiile. De aceea, cele 50,69 miliarde de lei asociate companiilor aflate în dificultate nu pot fi considerate automat pierderi definitive.
Mai departe, România trebuie să explice atât cât are de recuperat, dar și cât mai poate recupera în realitate. Simpla publicare trimestrială a listei datornicilor, deși necesară, nu este suficientă pentru a evalua eficiența recuperării creanțelor. Ar fi necesară și prezentarea evoluției datoriilor, a sumelor efectiv încasate, a creanțelor contestate și a perspectivelor de recuperare, cu respectarea limitelor legale de publicare. Între timp, datoriile companiilor cresc, zeci de miliarde sunt concentrate în societăți cu probleme juridice sau financiare, iar valorificarea bunurilor sechestrate produce încasări modeste în raport cu dimensiunea creanțelor.