România de poveste: Englezul transformat în ţăran român

Trăim în România din care milioane de oameni au plecat alergând după un vis prin Europa, iar un englez care se românizează într-un sat din m-ţii Sebeşului devine o excepţie demnă de studiat. Lui Roger Quentin mirările noastre i se par stranii. Pentru el, sătucul din munţi este raiul pe pământ, iar românii cel mai omenos popor din lume.

„Mă necăjeşte faptul că la mine în Anglia dacă îi întrebi pe englezi despre România, nu ştiu decât prostii de prin presă: ţigani, copii abandonaţi, Dracula. Eu le spun că românii sunt deştepţi şi ospitalieri şi România este bijuteria Europei.”, spune Quentin.

Roger a fost militar de carieră în armata Marii Britanii, a participat la multe confruntări armate însă spune el nu a fost nevoit să ucidă pe nimeni, mai ales că era telegrafist. „Am văzut multe nenorociri însă n-am tras cu arma în nimeni, dar am înţeles importanţa iubirii aproapelui”, îşi aminteşte britanicul.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Tocmai dorinţa de a-şi ajuta semenii l-a adus pe Roger în M-tii Sebeşului. Imaginile difuzate de televiziunile din Anglia în decembrie 1989 l-au scos realmente pe militarul de carieră din casă, hotărât să strângă ajutoare pentru românii care tocmai spărseseră Cortina de Fier.

Primul convoi de ajutoare iniţiat de Roger a sosit chiar de Crăciun în 1989. Roger îşi aminteşte atmosfera lugubră de la vama românească:”Nu era nicio lumină, nu aveai unde să te duci la toaletă, eram priviţi cu suspiciune…” Prin fundaţia sa a mai organizat zeci de convoaie cu ajutoare. Astfel a ajuns şi în satul Loman. Peisajul şi oamenii i-au căzut cu tronc. Un loc sus pe un deal i s-a părut raiul pe pământ şi s-a hotărât să-şi facă acolo o casă cu pensiune.

De atunci Roger, englezul cosmopolit, se românizează pe zi ce trece. Soţia Bernadette, împreună cu cele două fiice îl vizitează des fiiind ele însele încântate de România. Ceea ce multora dintre noi ni se par a fi semne ale înapoierii sunt pentru Roger şi ai lui elemente ale farmecului irezistibil al satului romanesc. Cel mai mult l-a încântat pe fostul militar faptul că între natura sălbatică şi aşezările umane graniţele sunt difuze. „Pe aici vezi cerbi prin curţi, toată ziua cântă cucul, vine şi lupul câteodată…”, spune Quentin.

Ţăranii locului l-au adoptat rapid pe Domnu’ Roger, mai ales că acesta le predă gratis engleza copiilor din comună. El susţine că n-a simţit niciodată vreo urmă de respingere din partea oamenilor locului, deşi aparţine altei religii, fiind preot al bisericii mormone. Nu poţi fi de-al locului dacă nu ai măcar o vacă. Astfel Roger şi-a cumpărat una pe care a dat-o în grija vecinilor care-i sunt şi cei mai buni prieteni.

Noi. românii, suntem uimiţi când constatăm că oameni din ceea ce numim Europa civilizată iubesc ceea ce noi negăm cu putere într-un elan de autoblamare masochistă. Ceea ce noi aruncăm în dorinţa de a semăna cu ei, cetăţenii societăţii de consum, reprezintă pentru oameni ca Roger, esenţa vieţii. Nu l-am întrebat pe englezul din vârful dealului dacă a citit ‘Mioriţa’, însă în ceea ce priveşte atitudinea faţă de moarte seamănă leit cu ciobănaşul nostru. „Uite aici în curte la mine mi-am aşezat piatra de mormânt. Când o fi să fie, sunt pregătit şi vreau să fiu ingropat aici pe dealul meu, la mine în spatele casei…”, îşi doreşte Roger Quentin.