Conceptul de securitate alimentară nu se limitează doar la calorii, ci presupune capacitatea unui stat de a asigura o alimentație variată și echilibrată pentru populație. În acest sens, sunt analizate șapte categorii esențiale de alimente: produse amidonoase, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase.
Potrivit unei analize realizate de Visual Capitalist, Guyana este singura țară din lume care reușește să își acopere integral necesarul intern pentru toate aceste grupe alimentare.
Studiul evidențiază diferențe semnificative între regiuni și arată că inclusiv statele cu agricultură dezvoltată depind de importuri pentru anumite produse. În plus, Guyana înregistrează un surplus în cazul alimentelor amidonoase și al fructelor, consolidându-și poziția unică în ceea ce privește independența alimentară.
Citește și: Lidl lansează servicii de telefonie mobilă. Retailerul german vizează până la 30 de piețe
Chiar și statele dezvoltate nu reușesc să fie autosuficiente complet din punct de vedere alimentar. China și Vietnam se apropie cel mai mult de acest obiectiv, acoperind șase dintre cele șapte grupe alimentare, însă ambele înregistrează deficit în ceea ce privește produsele lactate.
În schimb, Canada și Statele Unite se situează mai jos în clasament, reușind să asigure doar patru dintre aceste categorii. Deși sunt printre cei mai mari producători de carne, lactate și cereale, dependența de importuri rămâne ridicată, în special pentru fructe și legume.
Experții pun aceste diferențe pe seama condițiilor geografice și climatice. În regiunile nordice, sezonul agricol este mai scurt, ceea ce limitează capacitatea de a produce o gamă variată de alimente proaspete pe tot parcursul anului.

Regiunile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt printre cele mai dependente regiuni de importuri alimentare la nivel global, potrivit analizei. Principalul obstacol în atingerea autosuficienței este lipsa resurselor de apă.
Deși aici trăiește aproximativ 6% din populația lumii, zona dispune de mai puțin de 2% din resursele regenerabile de apă, ceea ce limitează semnificativ dezvoltarea agriculturii la scară largă.
Un alt punct critic este producția de pește.. Datele Organizația pentru Alimentație și Agricultură arată că Asia domină aproape complet producția de acvacultură, cu aproximativ 91% din totalul global, ceea ce determină multe alte state să depindă de importurile de produse marine.
România ocupă locul 21 în clasamentul global, reușind să acopere din producția internă cinci dintre cele șapte grupe alimentare esențiale.
Chiar și în aceste condiții, dependența de importuri rămâne prezentă pentru anumite produse, ceea ce evidențiază cât de sensibil este echilibrul alimentar la nivel global, fiind influențat de factori precum clima, resursele disponibile și infrastructura agricolă.