Închiderea PNRR, fără ca România să îndeplinească toate condițiile pentru absorbirea fondurilor. În aceste condiții, o parte din fonduri au trecut pe lângă noi, însă, tot din ”rezervorul” fondurilor europene, mai sunt circa 20 de miliarde de euro ce pot ajunge în țară până la sfârșitul anului viitor.
Concret, aproape 20 de miliarde de euro sunt încă neîncasate numai din contribuția europeană aferentă politicii de coeziune 2021–2027, în timp ce agricultura dispune de propriul buget multianual, de aproape 15 miliarde de euro din fonduri UE, iar investițiile în energie continuă prin Fondul pentru modernizare, finanțat din vânzarea certificatelor de emisii. Deși am avut parte de o infuzie de capital aproape fără precedent după grăbirea pasului pentru investiții și reforme în ultimul an și jumătate înainte să expire termenul pentru PNRR, care a reglat vizibil deficitul și finanțele publice, România are încă șanse să continue pe drumul absorbției fondurilor de la Bruxelles în lunile rămase din 2026 și anul viitor, scrie ziare.com.
Este vorba, așadar, despre un scenariu favorabil pentru România, construit din țintele autorităților pentru coeziune, plățile agricole anuale și investițiile energetice aprobate, poate apropia încasările cumulate de 20 de miliarde de euro în ultimele patru luni din 2026 și pe parcursul lui 2027, dar cifra, deși la fel ca în cazul PNRR, reprezintă un plafon posibil, depinde mult mai mult de inițiativa privată decât în cazul planului de redresare post-pandemie și, dacă într-adevăr o parte dintre bani rambursează cheltuieli avansate de stat, alta ajunge prin buget la fermieri, companii sau autorități locale, iar fondurile energetice sunt eliberate în funcție de aprobarea și execuția proiectelor.
Principalul rezervor financiar al României după PNRR este politica de coeziune 2021–2027, prin care sunt finanțate construcții și reabilitări de autostrăzi și căi ferate, rețele de apă și canalizare, spitale, școli, precum și asigurarea eficienței energetică a clădirilor, digitalizarea administrației, sprijinul pentru companii, ocuparea și incluziunea socială. La aprobarea Acordului de parteneriat, Comisia Europeană a anunțat pentru România o contribuție europeană de 31,5 miliarde de euro, căreia i se adăuga cofinanțarea națională, valoarea totală a investițiilor fiind estimată atunci la 45,1 miliarde de euro, iar după ajustările programelor, documentele guvernamentale folosesc o contribuție UE de 30,986 miliarde de euro și un buget total, împreună cu partea națională, de aproximativ 41,97 miliarde de euro.
Cele mai recente date analizate de Guvern în august 2026 arătau că România primise de la Comisia Europeană aproximativ 11,02 miliarde de euro, echivalentul a 35,6% din alocarea europeană, sumă în care sunt cuprinse atât rambursările pentru cheltuieli deja efectuate și certificate, cât și prefinanțările transferate înainte ca toate lucrările să fie realizate. Așadar, diferența până la plafonul de 30,986 miliarde de euro este de aproape 19,97 miliarde de euro, însă acesta este soldul întregii perioade de programare, nu suma care va intra automat în 2027.
Trebuie să clarificăm că, între banii rezervați României și cei ajunși efectiv de la Bruxelles, există un traseu administrativ și financiar mult mai lung decât sugerează noțiunea generică de „absorbție”. De regulă, autoritatea de management lansează apelul, beneficiarul depune proiectul, contractul este semnat, lucrările sau achizițiile sunt realizate, factura este plătită, cheltuiala este verificată, iar statul solicită ulterior rambursarea contribuției europene. Prefinanțările scurtează parțial acest circuit, dar nu înlătură obligația de a demonstra că banii au fost utilizați pentru investițiile aprobate. Până în august, fuseseră deschise 825 de apeluri, cu o contribuție europeană de 29,7 miliarde de euro, reprezentând 96% din alocare, și erau semnate 9.602 contracte, în valoare totală de 68,6 miliarde de euro. Din toate acestea, contribuția UE aferentă contractelor ajungea la 37,3 miliarde de euro, adică 120% din suma pe care România o poate primi.
Supracontractarea aceasta, în schimb, nu majorează plafonul oferit de Bruxelles, fiindcă autoritățile selectează adesea intenționat proiecte peste valoarea alocării pentru ca rezilierile, economiile rezultate din achiziții sau investițiile care nu mai sunt terminate să nu lase fonduri neutilizate. În schimb, plățile făcute beneficiarilor ajungeau la numai 10,5 miliarde de euro din contribuția UE, iar cererile de rambursare transmise Comisiei însumau aproximativ 8,8 miliarde de euro.
În Planul de Coeziune, banii sunt distribuiți prin șapte programe naționale și opt programe regionale. Din bugetele naționale sunt finanțate transporturile, sănătatea, educația și ocuparea, dezvoltarea durabilă, incluziunea socială, tranziția justă și asistența tehnică, în timp ce programele conduse de cele opt agenții de dezvoltare regională susțin întreprinderile mici și mijlocii, drumurile județene, mobilitatea urbană, renovarea clădirilor, școlile și regenerarea orașelor.
Programul Transport va prelua inclusiv investiții rutiere și feroviare care nu au mai încăput în calendarul PNRR. Programul Sănătate poate continua o parte dintre proiectele medicale scoase din planul de redresare, iar Programul Dezvoltare Durabilă rămâne sursa principală pentru apă, canalizare, managementul deșeurilor și adaptarea la schimbările climatice. Programul Tranziție Justă, cu o alocare europeană de peste două miliarde de euro inclusă în totalul coeziunii, finanțează reconversia economică a județelor Gorj, Hunedoara, Dolj, Galați, Prahova și Mureș.
Pentru perioada aprilie-decembrie 2026, MIPE stabilise autorităților de management ținte de 4,19 miliarde de euro plăți către beneficiari și de 4,9 miliarde de euro cereri de rambursare transmise Comisiei Europene. „Ținta 2026: vom lansa toate apelurile rămase. Obiectivul este de peste 5 miliarde de euro atrași doar pe coeziune anul acesta. Nu va exista o sumă record fără o mobilizare fără precedent”, afirma ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, în ianuarie.
Potrivit estimărilor făcute de Guvern, absorbția politicii de coeziune va depăși 40% până la sfârșitul lui 2026, însă ar fi nevoie de aproximativ 1,36 miliarde de euro transferate de Comisie, iar depășirea pragului și procesarea cererilor pregătite de autorități ar putea ridica încasările din ultimele luni ale anului, însă diferența dintre țintă și execuție va putea fi măsurată abia după publicarea plăților efective.
În 2027, presiunea se mută de la deschiderea apelurilor către șantiere și deconturi, ținând cont că majoritatea banilor au deja proiecte în spate, iar provocarea devine transformarea contractelor în cheltuieli acceptate de Comisie. Regulamentul european stabilește 31 decembrie 2029 drept termen general de eligibilitate a cheltuielilor pentru programele actuale, astfel încât sfârșitul lui 2027 nu echivalează cu închiderea bruscă a finanțării, dar ultimii ani vor concentra cele mai mari lucrări și cele mai mari cereri de rambursare, tocmai pentru că România a început lent implementarea exercițiului 2021–2027, la fel cum s-a întâmplat, de altfel, și în calendarul PNRR.
A doua sursă stabilă de bani europeni pentru România în perioada post-PNRR este Politica Agricolă Comună (PAC), ale cărei plăți nu au depins de calendarul PNRR. Planul strategic PAC al României pentru perioada 2023–2027 are un buget total de aproximativ 15,83 miliarde de euro, din care aproape 14,9 miliarde de euro reprezintă contribuția europeană. Aproximativ 9,78 miliarde de euro sunt destinate plăților directe și măsurilor de sprijin pentru venit, iar aproape șase miliarde finanțează dezvoltarea rurală, investițiile în ferme și procesare, instalarea tinerilor fermieri, proiectele de mediu și climă și dezvoltarea comunităților rurale. Când vine vorba de plățile directe gestionate de APIA, acestea sunt acordate anual, de regulă prin avansurile începute în toamnă și plata soldului în lunile următoare. Până la sfârșitul lunii mai 2026, Comisia rambursase României peste 1,118 miliarde de euro pentru cheltuieli gestionate prin AFIR în actualul exercițiu financiar, iar cea mai recentă rambursare din acel moment, plătită la 27 mai, era de aproape 204 milioane de euro. Sumele acopereau atât investiții în sectorul agroindustrial și în comunitățile rurale, cât și plăți compensatorii pentru agricultură ecologică, bunăstarea animalelor și măsuri de mediu și climă. „Fondurile rambursate de Comisia Europeană pentru plățile efectuate de AFIR au ajuns la peste 1,1 miliarde de euro în actualul exercițiu financiar european aferent Politicii Agricole Comune 2023–2027, bani care au intrat efectiv la bugetul de stat al României. Această rambursare confirmă, în același timp, și corectitudinea gestionării fondurilor europene de către AFIR, dar mai ales capacitatea României de a atrage fonduri nerambursabile pentru investiții în agricultură și dezvoltare rurală care să producă rezultate reale pentru economie și comunitățile rurale”, declara Adrian Chesnoiu, directorul general al AFIR, la anunțarea transferului.
Totodată, după eliminarea sau mutarea mai multor proiecte energetice din PNRR, Fondul pentru modernizare a rămas sursa europeană cu cea mai mare capacitate de a finanța producția regenerabilă, stocarea, rețelele electrice, eficiența energetică, termoficarea și decarbonizarea industriei și transporturilor. Fondul funcționează până în 2030 și este alimentat din veniturile obținute prin comercializarea certificatelor de emisii, ceea ce înseamnă că valoarea sa în euro depinde de prețul carbonului și nu poate fi tratată precum o alocare fixă din bugetul multianual al UE. Sub această egidă Comisia Europeană estimează venituri totale de aproximativ 57 de miliarde de euro pentru întregul fond în perioada 2021–2030, dar asta în ipoteza unui preț mediu al carbonului de 75 de euro pe tonă. Până acum, România s-a numărat printre principalii beneficiari și, potrivit declarațiilor Ministerului Energiei, la noi în țară există investiții nerambursabile aprobate de ordinul a 12 miliarde de euro, sumă care acoperă însă un portofoliu multianual și nu reprezintă bani ce pot fi încasați integral în 2026 sau 2027.
Amintim că, în cea mai recentă rundă importantă, anunțată în vara lui 2026 de Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, România a primit cea mai mare finanțare dintre statele beneficiare: 636,9 milioane de euro, dintr-o tranșă europeană totală de 2,5 miliarde, pentru dezvoltarea instalațiilor independente de stocare a energiei electrice în baterii, necesare pentru echilibrarea rețelei și integrarea producției solare și eoliene. Ministerul Transporturilor anunțase separat, în martie 2026, că portofoliul său finanțat din Fondul pentru modernizare fusese suplimentat cu 317 milioane de euro, pentru investiții menite să reducă emisiile din transport, dar în septembrie, Ministerul Energiei a continuat lansarea apelurilor pentru producerea și stocarea electricității de către entități publice, ceea ce confirmă că mecanismul va rămâne activ după dispariția PNRR.
Deocamdată, așadar, o parte din portofoliul de 12 miliarde de euro se va întinde până la sfârșitul deceniului, iar valoarea intrărilor din 2027 va depinde de maturitatea investițiilor și de deciziile semestriale ale Fondului pentru modernizare.
În ianuarie, Dragoș Pîslaru declara că România urmărește să ajungă în 2026 la un total de 20 de miliarde de euro din fonduri europene, dar atunci componența prezentată atunci de ministru era însă foarte diferită de cea sugerată de o estimare pentru perioada de după PNRR, adică „ambiția în anul 2026 este să ajungem la o sumă care per total este de 20 de miliarde de euro, din care agricultura și programul SAFE vor avea vreo cinci și restul, 15, sunt PNRR – 10, coeziune – cinci”, afirma Pîslaru în acea perioadă.
În pofida planurilor din ianuare, până la 31 august 2026, România primise prin PNRR aproximativ 2,60 miliarde de euro, din care 350,7 milioane recuperate din suma suspendată aferentă cererii de plată nr. 3 și 2,25 miliarde virate în iunie pentru cererea nr. 4. Încasările cumulate de la lansarea planului ajunseseră astfel la 12,97 miliarde de euro, adică aproximativ 61% din valoarea finală a PNRR, redusă după renegocieri la 20,1 miliarde de euro. Cererea de plată nr. 5, depusă pe 14 august și evaluată la 2,84 miliarde de euro brut, din care aproximativ 1,65 miliarde de euro granturi și 433 de milioane împrumuturi nete, nu intrase încă în conturile statului, iar plata depindea de verificarea celor 75 de jaloane și ținte de către Comisia Europeană.
SAFE a adus între timp bani reali, dar sub forma unei datorii pe termen lung, întrucât România a primit la 26 august o primă prefinanțare de 2,5 miliarde de euro, echivalentă cu 15% din împrumutul total de 16,68 miliarde de euro care i-a fost aprobat, a doua cea mai mare alocare din Uniune după cea a Poloniei. Aproximativ 4,2 miliarde de euro din împrumut sunt prevăzute pentru infrastructură rutieră cu utilizare duală, civilă și militară, inclusiv tronsoane ale autostrăzilor A7 Pașcani-Suceava-Siret și A8 Moțca-Iași-Ungheni, proiecte care nu mai puteau fi terminate în calendarul PNRR.
După perioada lungă în care banii din PNRR au fost folosiți de mai multe guverne drept pârghii de reglare a planificărilor bugetare la începutul anului și ca metodă de negociere cu Bruxelles-ul, România încă are oportunități foarte mari, așadar, când vine vorba de accesul la bani europeni. Diferența crucială este însă că sumele sunt răspândite între programe cu reguli și calendare diferite, iar în prezent, avem aproape 20 de miliarde de euro au rămas neîncasați din coeziune, agricultura continuă să vireze anual subvenții și fonduri pentru investiții, iar energia dispune de un portofoliu multianual de ordinul miliardelor prin Fondul pentru modernizare. Până la finele perioadelor de alocare, însă, va fi deopotrivă responsabilitatea autorităților publice și a operatorilor privați să se ocupe cu simț de răspundere de punerea în practică a proceselor, adesea sinuoase, de accesare a acestor bani, astfel încât, la final, după încheierea contractelor, executarea lucrărilor și plata facturilor, cererile să fie acceptate de Comisia Europeană, iar banii să poată fi contabilizați coerent de statul român.