Legenda contelui Dracula a adus o mulţime de turişti în România anilor de după 1989. Dacă iniţial Castelul Bran a fost ţinta tuturor amatorilor de paranormal şi a căutătorilor de vampiri, strigoi, moroi şi alte entităţi sângeroase, în ultimii ani aceştia şi-au găsit o nouă ţintă: Cetatea Poenari, din judeţul Argeş.

Situată în vârful muntelui Cetăţuia, fortăreaţa apăra odinioară hotarul nordic al Ţării Româneşti. Ridicată încă din secolul al XII-lea, Cetatea Poenari a servit ca loc de apărare a domnitorilor, a vistieriei ţării, dar şi ca temniţă pentru boieri vicleni, care unelteau împotriva conducătorilor. Aici se spune că au murit mulţi oameni în timpul celei de-a doua domnii a temutului Vlad Ţepeş, dar şi soţia domnitorului.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Probleme în paradis pentru Deea Maxer și Robert Drilea! Story-ul ...

Oana Moșneagu și-a făcut petrecerea burlăcițelor la Roma. ...

CITEŞTE ŞI: Fantomele de la Castelul Banffy

Localizată în apropiere de Barajul Vidraru şi vizibilă de pe Transfăgărăşan, Cetatea Poenari străjuieşte un vârf abrupt, iar accesul la ceea ce sunt astăzi ruinele ei presupune cazne greu de îndurat. Cei care vor să urce până la ea în căutare de senzaţii tari sau doar de peisaje care îţi taie respiraţia trebuie să urce aproape 1500 de trepte construite în munte pentru a-şi atinge scopul.

Ridicarea fortăreţei de pe Cetăţuia a început, din câte se pare, în secolul al XII-lea, dar forma finală a căpătat-o în secoul XV, în timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad Ţepeş. Atunci, domnitorul a urcat din nou pe tronul Ţării Româneşti, cu ajutor extern, şi s-a răzbunat pe târgoveţii şi boierii din Târgovişte care au pus la cale sau doar au asistat pasivi la asasinarea unuia dintre fraţii săi, Mihail. Răzvrătiţii şi familiile lor, dar şi localnicii care nu îi veniseră în ajutor lui Mihail, au fost prinşi de oamenii domnitorului.

Capii trădătorilor au fost traşi în ţeapă undeva la jumătatea urcuşului spre Poenari, iar ceilalţi au fost condamnaţi la muncă silnică, fiind obligaţi ca în numai două săptămâni să ridice ziduri noi menite să întărească cetatea favorită a lui Ţepeş. Cum la vremea aceea nu existau nici treptele pe care se face accesul la cetate în zilele noastre, nici mijloace care să uşureze munca oamenilor, mulţi şi-au dat viaţa pe pantele abrupte în timpul lucrărilor de restaurare.

După secolul al XVI-lea, cetatea nu a mai apărut în cronici, fiind probabil părăsită, iar de atunci zidurile ei s-au degradat continuu, fiind astăzi doar ruine. O mare parte din peretele nordic al cetăţi s-a prăbuşit odată cu stânca pe care sprijinea, la cutremurul din 1915, iar lucrările de restaurare din anii ’70 nu au fost finalizate.

Amatorii de bizarerii cred că sufletele celor morţi în timpul lucrărilor ordonate de Vlad Ţepeş bântuie pădurea de fag prin care şerpuieşte anevoiosul drum către cetatea aflată la 850 de metri altitudine. Mulţi au spus că atunci când au urcat cele 1480 de trepte ce duc la cetate au încercat senzaţii stranii, dar scepticii spun că acestea sunt doar rezultatul oboselii.

Faptul că Cetatea Poenari este considerată una dintre cetăţile preferate ale lui Vlad Ţepeş atrage anual o mulţime de turişti pasionaţi de paranormal şi de legenda lui Dracula şi a propulsat-o pe locul cinci în topurile celor mai bizare şi înfricoşătoare locuri din lume. Aici vin în special străinii care au aflat de legenda sângerosului conte din romanul lui Bram Stoker, dar şi jurnalişti sau documentarişti aflaţi în căutare de senzaţional. Localnicii din satele comunei Arefu nu cred prea mult în poveştile cu strigoi şi vampiri, dar îi primesc cu dragă inimă pe curioşii aflaţi în căutare de adăpost şi de o masă gustoasă în timpul periplului lor prin ţinuturile lui Dracula.

De Cetatea Poenari se mai leagă o legendă bizară, care spune că aici şi-a pus capăt zilelor prima soţie a lui Vlad Ţepeş. În timpul unui atac al turcilor din 1462 – an în care Ţepeş şi-a încheiat prima domnie, fiind înlăturat de pe tronul Ţării Româneşti – Cnaejna Bathory de Transilvania, care figurează în cronici ca prima soţie a domnitorului, s-ar fi sinucis aici aruncându-se în gol dintr-un turn al cetăţii, preferând moartea decât să fie capturată de turci şi să fie dusă în robie sau în vreun harem. Legenda spune că pietrele de care s-a zdrobit trupul soţiei lui Vlad Ţepeş au rămas de atunci roşii, culoarea sângelui vărsat şi nu este exclus ca, prins între lumi, sufletul fără odihnă al doamnei Cnaejna să bântuie şi astăzi prin pădurile de fag din zonă.