Începând din această zi, păsările se pregătesc pentru sezonul rece. Cucul este primul care dă semnalul. Dacă de Blagoveștenie începe să cânte, la Sânziene se zice că acesta se îneacă cu orz, răgușește și încetează să mai cânte.
În cultura creștin-ortodoxă, ziua de Sânziene coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. De asemenea, asemeni nopţii de Sfântul Andrei, celei de 23-24 iunie îi este atribuită o încărcătură spirituală majoră. În lucrarea sa, „Noaptea de Sânziene”, Mircea Eliade afirmă că dansul lor deschid cerurile „pentru cei care știu să le privească”.
Conform credinței populare, în noaptea de Sânziene se deschid cerurile, iar Sânzienele ies și joacă dansul ielelor în locuri ferite de ochii lumii. Dansul lor nu poate fi văzut de nimeni. Se zice că cel ce le va vedea dansând se va îmbolnăvi și nu se va mai putea vindeca.
Sânzienele sunt ființe extraordinar de frumoase, care trăiesc în păduri sau pe câmpii. În noaptea de Sânziene, se prind în horă, cântă și dansează. Acestea conferă plantelor și buruienilor întrebuințări deosebite, astfel că vor putea fi folosite pentru a trata o mulţime de boli.
De asemenea, există credinţa că Sânzienele apără holdele de grindină, aduc rod semănăturilor, ursesc fetele de măritat și contribuie la înmulțirea plantelor și a animalelor.
Totuși, dacă nu le cinsteşti cum se cuvine ziua, Sânzienele te pot pedepsi și pot abate asupra ta boali şi necazuri. Totodată, Sânzienele pot stârni vârtejuri și vijelii, pot aduce grindină și pot lăsa plantele și florile fără leac și fără miros.
Obiceiurile și tradițiile specific Sânzienelor trebuie respectate pentru bunul mers al lucrurilor, pentru a atrage norocul și belșugul, dar și pentru aflarea ursitei sau pentru grăbirea măritișului.
Astfel, în unele regiuni ale țării, fetele culeg sânziene din care îşi confecţionează coroniţe pe care, apoi, le aruncă peste casă. Dacă această coroniţă rămâne agăţată, este semn că, în curând, fata se va mărita. Unele fete păstrează câteva flori și pentru a le pune sub pernă, sperând că noaptea își vor visa ursitul.
În alte zone ale țării, în ziua de Sânziene, se joacă Drăgaica. Mai exact, două fete se costumează, una în haine bărbăteşti, cu numele Drăgan, iar cealaltă în haine femeieşti, zisă Drăgaica. Acestea merg și joacă pe la case, asemeni căluşarilor. Jocul constă mai mult în sărituri în formă de cruce și în îmbrățișări. Se crede că oamenii care primesc Drăgaica vor atrage norocul și vor alunga ghinionul, vor avea recolte bogate și spor la muncile câmpului.
Un alt obicei specific zilei de sânziene este scăldatul femeilor în apele curgătoare sau în roua dimineții. La răsăritul soarelui, femeile se spală într-un râu iar mai apoi se rostogolesc prin iarba plină de rouă. În acest fel, vor rămâne curate și sănătoase, se vor curăţa de boli și de probleme. Orice neîmplinire ar avea se va rezolva, iar cele care își doresc copii au mari șanse să rămână însărcinate.
Se spune că ploaia în ziua de Sânziene e semn de belșug: se va face porumb, vin, o seamă de bucate.
De asemenea, dacă cucul va înceta să cânte cu mult înainte de Sânziene e semn că vara va fi la început călduroasă, apoi secetoasă. Dacă însă cucul continuă să cânte și după Sânziene, atunci vor veni foamete, războaie și alte necazuri.
Conform legendei, odată, de mult, pe plaiurile bucovinene a trăit o fată extrem de frumoasă, dar foarte săracă şi orfană de ambii părinți, Sânziana pe numele ei. Ea suferea mult din pricina faptului că era marginalizată şi tânjea după dragostea și liniștea unei familii.
Singurele momente de alinare erau clipele petrecute în casa sa sărăcăcioasă când se ruga la Dumnezeu nu doar pentru a primi ea insăși o șansă la viață mai bună, ci și pentru ca sufletele semenilor săi să fie îmblânzite.
Sânziana era prietenă bună cu păsările și animalele pădurii, petrecând mult timp în compania acestora. Cu ele, frumoasa fată împărțea adesea puțina hrana de care făcea rost și uneori dormea împreună cu ele în mijlocul naturii.
Într-o zi, Sânziana se îmbolnăvi grav. În zadar încercară păsările și animalele să îi aducă hrană și apă, fata părea să nu-şi revină. La un moment dat, Sfânta Vineri îi făcu o vizită şi, cu glasul blând, îi spuse:
– Duioasă și frumoasă ai fost ca o floare – floare vei fi și de acum înainte. Alungată și disprețuită ai fost până acum – căutată și îndrăgită vei fi de acum încolo. Florile tale vor fi coronițe puse la icoane, iar parfumul tău va umple văile și aerul cu mireasma lor, iar sufletele oamenilor cu pace și bunătate.
De atunci florile de sânziene sunt căutate pentru virtuţile lor tămăduitoare, fiind considerate flori magice.