Scandal politic URIAŞ. Toate partidele sunt implicate şi chiar PREŞEDINŢIA

Clasa politică din Franţa este implicată într-un scandal ce afectează atât dreapta, cât şi stânga. ”Este într-adevăr vorba despre o afacere toxică din punct de vedere al opiniei, deoarece afectează stânga şi drepta” politică, este de părere politologul Frédéric Dabi, de la institutul de sondaje Ifop, referitor la scandalul ”Fillon-Jouyet”, după numele celor doi principali protagonişti.

”Marine Le Pen le mulţumeşte’‘, titrează în editorialul său Le Figaro, referindu-se la preşedinta Frontului Naţional (FN, extrema-dreaptă).

Din start, doi jurnalişti de la Le Monde afirmă că Francois Fillon, fost premier în timpul preşedintelui Nicolas Sarkozy, a făcut apel la secretarul general de la Elysée, Jean-Pierre Jouyet, cerându-i să accelereze procedurile judiciare împotriva fostului său şef, devenit rival în cursa prezidenţialelor din 2017.

François Fillon a dezminţit informaţia, depunând plângere împotriva Le Monde, dar afacerea a luat amploare când Jouyet şi-a revizuit versiunea privind faptele. După ce-a negat joi, el a recunoscut duminică faptul că a evocat împreună cu Fillon procedura judiciară referitoare la conturile de campanie ale lui Sarkozy.

Alte articole

Amalia Bellantoni, primele declarații după ce a ieșit de la audieri: „Eu sunt victima sistemului și soțul este victima mea”

Noi detalii șocante despre cazul doctoriței care a murit în camera de gardă. Ștefania Szabo a decedat la doar o oră de la ultimul consult

Citeşte şi Sarkozy este din nou PERCHEZIŢIONAT de poliţie, pentru campania sa prezidenţială din 2012

S-a trecut astfel de la o posibilă ”afacere Fillon” la o ”afacere Jouyet”, numeroase voci cerând demisia secretarului general de la Elysée pentru că ”i-a minţit pe francezi”. Fost secretar de stat în guvernul de dreapta al lui François Fillon, Jouyet este şi un prieten vechi al socialistului François Hollande, a cărui ”mână dreaptă” a devenit la preşedinţie.

Cele două mari partide – Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP, de dreapta, în opoziţie) şi Partidul Socialist (PS, de guvernământ) – sunt acum într-o situaţie încurcată în această afacere, fiecare încercând să arunce mingea în terenul celuilalt.

În tabăra dreptei, scandalul arată că lupta şefilor este în toi şi că toate loviturile par permise

Din iunie, François Fillon asigură, împreună cu alţi doi foşti premieri, Alain Juppé şi Jean-Pierre Raffarin, conducerea provizorie a UMP, aflată într-o criză financiară gravă. Sarkozy este candidat la preşedinţia partidului şi alegerile ar urma să aibă loc la sfârşitul lunii. El intenţionează să se servească de funcţie ca de o trambulină în vederea alegerilor prezidenţiale prevăzute să aibă loc în Franţa în 2017, dar Fillon şi Juppé concurează şi ei.

În tabăra stângii, este o nouă lovitură dură pentru François Hollande, care bate deja recordurile de nepopularitate. Dacă versiunile concordă pentru a spune că preşedintele a refuzat să intervină în afacerile judiciare, decizia sa de a-l aduce pe Jouyet să vină alături de el face obiectul unei dezbateri. În cazul demisiei lui Jouyet, Hollande va fi obligat să numească un al treilea secretar general, unul din posturile cheie ale puterii din Franţa, în mai puţin de trei ani.

Citeşte şi Franţa dă semne că s-a săturat de extremism: Alegerea unui primar de extrema-dreaptă a fost ANULATĂ

Scandalul scoate de asemenea la iveală relaţiile – surprinzătoare pentru cetăţeanul de rând – dintre lideri politici proveniţi deseori din aceleaşi şcoli şi acuzaţi de complicitate, în pofida dezacordurilor politice afişate.

În timp ce cotidianul Les Echos estimează că Nicolas Sarkozy, implicat în mai multe dosare, poate să profite astfel de scandal, deoarece el ”face real statutul său autoproclamat de ‘victimă’, majoritatea analiştilor estimează că extrema-dreaptă şi Marine Le Pen, aflată deja pe primul loc în sondaje la primul tur pentru viitoarele alegeri prezidenţiale, sunt cele care pot scoate castanele din foc cu mâna altuia.

”Această succesiune de scandaluri va întreţine ‘tot putregaiul’, ideea că politicenii în comportamentul lor personal nu sunt la înălţime”, conchide politologul Frédéric Dabi.