IFOP,  sondajul aruncat pe piaţă  îl desemnează pe Sarkozy cu 28, 5% din intenţiile de vot, în timp ce Hollande ar aduna 27%  în primul tur de scrutin.  AFP arată , citând sociologi francezi, că actualul scor posibil a lui Sarkozy este rezultatul aşa numitului efect Villepinte.
Sondajul este  realizat în perioada 11-12 martie , după mitingul lui Sarkozy de  duminica trecută, de la Villepinte. Nici nu s-au liniştit bine spiritele, iar Liberation anunţă un alt sondaj  unde de data aceasta cei doi , Sarkozy şi Hollande sunt la egalitate ca intenţie de vot pentru primul tur de scrutin, adica 28%.  Analiştii francezi s-au grăbit şi ei , fiecare cu explicaţiile de rigoare. De fapt marea provocare a acestor alegeri  rămâne al doilea tur de scrutin. Urmărind această campanie electorală si mai ales cum este ea surprinsă  în presa franceză, mi-a atras atenţia un interviu pe care Nicolas Sarkozy l-a acordat ziarului Le Point din data de 14 martie. Pentru electoratul din România, subiectul adus în discuţie de preşedintele Sarkozy, în acest interviu  poate părea cel puţin  exotic sau , lipsit de “SIMŢUL REALITĂŢII” cum se spune pe la noi.  Articolul din Le Point se intitulează “ CULTURA ESTE O INVESTIŢIE”, sigur citându-l pe Sarkozy. Campania electorală  din Franţa nu este de loc uşoară pentru actualul preşedinte, acuzat de unii , în largi articole din presă,  de o înţelegere financiară cu Gaddafi, în 2007, apoi  criticat de alţii după mitingul  de la Villepinte că ar fi abordat un ton asemănător cu cel al dnei Le Pen, contracandidatul său din partea extremei drepte, şi încă multe altele . Cu toate acestea Sarkozy, îşi face timp în discursul său electoral şi pentru problema culturii şi, mai ales, a finanţării culturii franceze. Problema dezbătută  de publicaţia  Le Point împreună cu N Sarkozy este aceea a actualelor structuri culturale, ale instituţiilor de spectacol, film, muzee, arhivele naţionale, despre  modernizarea şi mai ales despre eficientizarea lor, despre sponsorizări , despre mecenat.
“ Multe probleme sunt evidente, spune Sarkozy, este momentul pentru a fixa principiile de bază ale politicii de stat, împreună cu autorităţile locale, referitor la instituţiile de spectacol, arte vizulae, educaţie artistică.. ….Vom pregăti cadrul legal  care stabileşte responsabilităţile şi angajamentele tuturor partenerilor publici şi privaţi, precum şi modalităţi de a genera resurse suplimentare pentru instituţiile de spectacol.” declară el.
Într-o perioadă de criză puternică, unde zona euro a fost permanent ameninţată  de  prăbuşire, Franţa şi-a găsit resursele necesare pentru a finanţa   deschiderea unor şantiere  pentru reabilitarea sau ridicarea unor noi edificii culturale. “ Puteţi crede că ne-am concentrat pe o creştere de la 300 la 400 de milioane de euro pe an a bugetelor pentru  restaurarea monumentelor istorice. Şi în general pe o creştere a politicilor bugetare pentru instituţiille culturale într-o periodă de criză economică” spune Sarkozy.
Personal,  am făcut un exerciţiu de memorie, încercând să îmi aduc aminte , dacă vreodată, în campaniile noastre electorale, din 1990 şi până acum, vreun candidat la funcţia supremă în stat a avut o abordare  asupra finanţării culturii, a susţinerii ei de către stat şi mai ales a eficientizării ei, ca o posibilă sursă  de bani la buget. Nu am găsit pe nimeni. Iar în spaţiul nostru politic , o astfel de dezbatere poate părea un subiect SF, atât  pentru candidaţi cât şi pentru o mare categorie de alegători .  Provocarea pe care jurnalistul de la Le Point i-a adresat-o lui Nicolas Sarkozy era tocmai tematica respectivă: cultura şi banii. Adică într-o epocă în care însuşi preşedintele clama reducerea cheltuielilor publice, tocmai el era cel care ajusta în plus bugetele pentru instituţiile culturale.  “Explicaţia este simplă: toată acţiunea este de a restabili echilibrul bugetar şi pentru a redirecţiona cheltuielile publice . Studiile arată că 1 euro subvenţie acordată de către stat la Luvru aduce 7 euro beneficii pentru economia noastră. După optsprezece luni de funcţionare, Centrul Pompidou-Metz, are un efect similar. Restaurare a este realizata de  companii specializate, întăreşte atractivitatea regiunii noastre şi creşte fluxul de turişti. Aşa-numitul "efect de Bilbao", este acum corect identificat de economişti. În cele din urmă, aceste investiţii culturale genereaza venituri fiscale. Cultura este o investiţie reală în viitor, inclusiv pentru finanţele publice.” mai spune Sarkozy.
Este greu să îmi imaginez că la alegerile pentru funcţia de preşedinte, din România anului 2014, va exista un candidat care va avea ca temă electorală EFECTUL BILBAO.  Sună aproape straniu pentru noi, dar vă mai spun că , în Franţa un alt sondaj arată că peste 65% dintre francezi sunt nemulţumiţi de nivelul campaniei , de calitatea şi de ţinuta dezbaterii. Multora li se pare că nu se discută suficient de câtre candidaţi despre justiţie, ecologie , pensii şi şcoală. Ei sunt nemulţumiţi de acest tip de campanie. Mă gândesc cum ar trăi un francez o campanie electorală românească, aşa cum a fost aceea din 2009?! Dar cea care va urma?!