Potrivit raportului BNR, printre provocările la adresa stabilității sectorului bancar se numără riscul unei deteriorări mai pronunțate a calității activelor, ponderea ridicată a creditării în valută în cazul companiilor nefinanciare și accentuarea unor riscuri emergente, inclusiv cele asociate digitalizării, atacurilor cibernetice, schimbărilor climatice și contextului geopolitic.
Suplimentar acestor factori, instituțiile de credit se vor confrunta în perioada următoare și cu costuri asociate unor riscuri juridice și reputaționale generate de acțiunea Consiliului Concurenței legată de modalitatea de stabilire a ROBOR, cu implicații asupra stabilității financiare, notează BNR.
În luna iunie 2026, Consiliul Concurenței a sancționat 10 bănci cu amenzi în valoare totală de 3,73 miliarde lei (710 milioane euro) pentru încălcarea normelor de concurență, respectiv legea concurenței și Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR, notează banca centrală.
Până la publicarea deciziei Consiliului Concurenței, Banca Națională a României a solicitat o serie de clarificări pentru a nu genera confuzii suplimentare, așteptări nerealiste sau acuze nefondate cu efecte asupra stabilității financiare, se mai arată în raport.
‘Pentru corecta informare a opiniei publice, este necesar să se clarifice în mod coerent: care sunt prevederile legale încălcate în condițiile în care regulamentul și normele pieței monetare sunt considerate corecte și respectate; cum poate fi interpretat drept comportament anticoncurențial, un schimb de informații într-un cadru caracterizat prin reguli de transparență, precum și cum se poate determina nivelul ROBOR presupus a fi corect, față de cel publicat’, se arată în raport.
BNR precizează că amenda impusă de Consiliul Concurenței poate conduce inclusiv la inițierea de litigii de către clienții băncilor care au avut credite la o rată a dobânzii indexată în funcție de ROBOR. În funcție de modul în care se calculează presupusul prejudiciu cauzat debitorilor, aceste litigii pot conduce la pierderi semnificativ mai mari decât cuantumul amenzilor aplicate.
‘Cele două tipuri de costuri suplimentare menționate s-ar adăuga costurilor aferente deteriorării cadrului macrofinanciar intern și internațional. Cumularea efectelor materializării tuturor acestor șocuri suprapuse ar însuma cheltuieli semnificative pentru instituțiile de credit. Implicațiile acestor scenarii merg dincolo de sectorul bancar, afectând atât încasările realizate de statul român din impozitul pe profitul bancar, cât și avantajele asociate percepției externe asupra stabilității sectorului bancar, care până în prezent au avut efecte pozitive pentru ratingul suveran și asupra costului asociat refinanțării datoriei publice. Totodată, nu trebuie minimizate efectele reputaționale la nivel intern și extern asupra sectorului bancar românesc’, se mai arată în raport.
România continuă să ocupe ultima poziție în Uniunea Europeană în funcție de ponderea creditului neguvernamental în PIB, indicatorul situându-se la 22%, față de media europeană de 66%, potrivit Raportului asupra stabilității financiare al BNR.
‘România continuă să se situeze pe ultima poziție în Uniunea Europeană din perspectiva ponderii creditului neguvernamental în produsul intern brut, care se situează semnificativ sub media Uniunii Europene (22% în primul trimestru al anului 2026, comparativ cu o medie de 66%)’, se menționează în raport.
BNR arată că acest decalaj evidențiază nu doar subdezvoltarea sectorului financiar, ci și o capacitate limitată de susținere a economiei prin creditare, România situându-se sub economiile din regiune, precum Polonia, Bulgaria, Cehia și Ungaria.
Raportul arată că acest aspect este relevat și de dimensiunea activelor bancare ca pondere în activitatea economică.
‘În România, Raportul între activele bancare și PIB este de 49% în trimestrul III al anului 2025, mult sub alte economii comparabile. Gradul redus de intermediere financiară nu reflectă exclusiv constrângeri de ofertă din partea sectorului bancar, ci mai degrabă particularități ale cererii de credit și ale structurii de finanțare a sectorului corporativ, respectiv un nivel relativ ridicat de autofinanțare în rândul firmelor, prevalența creditului comercial ca sursă de finanțare pe termen scurt, în contextul unei ponderi semnificative a companiilor cu capitalizare redusă’, precizează sursa citată.
Conform BNR, aceste elemente sunt amplificate de nivelul mai scăzut al educației financiare, care limitează utilizarea instrumentelor financiare complexe și diversificarea surselor de finanțare, precum și de specificul pieței imobiliare, caracterizată printr-un grad ridicat de deținere în proprietate a locuințelor.
‘Acest model reduce structural cererea de credit ipotecar și favorizează menținerea unei ponderi semnificative a tranzacțiilor imobiliare realizate în numerar, în afara canalelor de finanțare bancară (numărul creditelor noi ipotecare raportat la numărul tranzacțiilor imobiliare în perioada aprilie 2025 – martie 2026 este de 42%), diminuând astfel rolul sistemului financiar în intermedierea fluxurilor de capital din acest segment al economiei’, se mai arată în raport.
BNR precizează că o dezvoltare din ce în ce mai importantă a segmentului financiar non-bancar și a pieței de capital poate contribui la o mai bună reziliență a sistemului financiar românesc, încurajând o creștere sustenabilă a intermedierii și o diversificare mai amplă a surselor de finanțare disponibile pentru sectorul real.
BNR arată că autorizarea unei Contrapărți Centrale ar putea contribui la creșterea intermedierii financiare.
‘Rolul său principal este reducerea riscului de contrapartidă și limitarea riscului sistemic prin garantarea decontării tranzacțiilor și utilizarea mecanismelor de management al riscului, contribuind astfel la creșterea încrederii investitorilor și a lichidității pieței. În România, Contrapartea Centrală (CCP.RO Bucharest SA) este în proces de autorizare, fiind un proiect dezvoltat pentru introducerea compensării centralizate a tranzacțiilor, în special pe instrumente derivate, cu impact asupra reducerii riscului de contrapartidă și dezvoltării pieței de capital’, notează BNR.