Scriitorul care a plecat în SUA după ce a fost agresat de un taximetrist s-a întors acasă. La Las Vegas este multă tristeţe

Scriitorul bătut de un taximetrist se numește Gabriel Bota, iar cazul său a făcut valuri în presă în iulie 2019. 

„Trăiesc în țara cefelor-late, a țiganilor, hoților, infractorilor, încrezuților, lașilor, nepăsătorilor, jegurilor, miștocarilor, tupeiștilor și mizerabililor. Da, oameni buni, asta e țara în care trăiesc și pe care sper să o părăsesc cât mai curând. De această dată, foarte hotărât. Pentru că azi am fost lovit, înjurat, batjocorit de instituții, înjosit pur și simplu. Este efectiv incredibil ce mi s-a întâmplat, efectiv încă nu pot accepta că se mai poate întâmpla așa ceva în plină zi în mijlocul Clujului. Istoric: dau să ies din curte cu mașina. În mașină eram cu fetița și cu soția. În fața porții este parcat un taxi fără șofer (pe stradă, nicio altă mașină parcată, deci loc berechet; peste drum, parcare publică aproape goală). Bun. Claxonez, nimic. Aștept, aștept, fetița mea tot mai neliniștită că de ce nu putem pleca. Iar așteptăm, iar nimic. Într-un târziu vine un ceafă-lată cu față de infractor (și sigur cu un trecut de infractor), cu lanțul cu Hesuse la gât și cu șlapi dă marcă în picioare. Omul (până în acel moment încă om) fără nici o treabă (probabil venea de la păcănelele de peste drum). Îi spun: «Omule, dă mașina la o parte, că vreau să ies! Oare n-ai observat că e curte și poartă?». Dar omu’ devine jeg instant, își dă arama pe față și începe să mă înjure. Adică, stai, cum îmi permit eu să-i atrag atenția că n-a parcat unde trebuie? El are voie oriunde. Că doar e jeg și prost-crescut.”, a postat Bota pe o rețea de socializare.

Apoi dă să-și încoarde mușchii și vine către mașina mea. În acel moment, văzând că am de-a face cu infractori, ies din mașină cu gândul că lângă mine sunt fetița și soția mea, care puteau fi puse în pericol. Nici nu mă dau bine jos că, lângă jegos, mai apare nu știu de unde alt jegos. Îmi dau seama că situația poate deveni periculoasă. Dar nici nu-mi termin evaluarea din minte că Jegosul nici nu mai stă pe gânduri și mă lovește fără drept de apel în față. Până să mă desmeticesc, jegoșii deja s-au urcat în mașini și au fugit! Apuc doar să rețin numărul Jegosului care m-a agresat: CJ-02-NFN, un Ford Focus argintiu break de la Taxi Nova. Bun. Până acum: înjurat și lovit. Urmează batjocorirea și umilința. Soția sună la 112. Răspunde o doamnă, soția îi spune ce se întâmplă și solicită un echipaj de poliție. Răspunsul doamnei de la Serviciul de Urgență 112 este simplu: «N-am de ce să vă trimit poliția, mergeți acasă ori mergeți dumneavoastră la poliție și depuneți plângere». Soția perplexă, iau eu telefonul îi spune doamnei iar ce s-a întâmplat, că sunt victimă agresată și cer un echipaj. Doamna iar, că nu e nevoie. Eu simt că o iau razna. Îi spun iar: «Doamnă faceți-mi legătură cu poliția, e vorba de agresare, e vorba de martori care au văzut totul. Ce trebuia să se întâmple, să fiu omorât sau mai rău, să fie omorâtă soția ori fetița?». Și doamna zice scurt: «Nu e caz de poliție. Dacă doriți, vă trimit un echipaj SMURD». Și cu asta, basta!”, a continuat Bota.

Supărat de agresiune și de tratamentul primit, Gabriel Bota a plecat în SUA, a ajuns la Las Vegas, dar nu a stat prea mult.

Alte articole

Pacient înjunghiat la Spitalul TBC din Brăila! CINE l-a atacat cu cuțitul

Cât trebuie să scoți din buzunar pentru o porție de ciolan cu iahnie de fasole la Târgul de Crăciun din Cluj-Napoca

„Stau în mijlocul vieții. La sud de mine locuiește dumnezeu și o grămadă de boschetari ce s-au obișnuit să nu mai ceară nimic. Stau împreună, și dumnezeu și boschetarii, sub acea chitară de la Hard Rock Cafe, resemnați, pierduți în iluzia lor, pierduți printre miile de oameni care mișună peste ei. Clipesc. Două negrese cu aripioare și cu pămătuf pe sfârcuri îmi cer să fac o poză cu ele. Click. Iar. Clipesc. La nord trec limuzine, Dodge-uri, Chevi-uri, motoare aspre, bași tremurători, costume, decolteuri, mărci, zorzoane, opulență, roți care trec peste orice, trec peste suflete, capete, vieți, nevieți. Trec fără să se uite în urmă. Trec fără să știe că timpul le trece la fel. Ca tuturor. La est și vest, ca într-un container, stau închiși oamenii, toți ceilalți, consumatorii de rând, închiși în propriile ispite, își joacă la noroc ultima speranță neinteresați de faptul că cineva întotdeauna pierde. Și întotdeauna ei sunt acei cineva. Clipesc. Acesta e un oraș ca oricare altul. Și e plin de oameni ca și tine. Clipesc. Reclame, sărăcie, subjugare, tristețe, multă tristețe. Oriunde te uiți. În sufletul oricui e o tristețe inimaginabilă. În lumea asta nimeni nu mai vede pe nimeni. În lumea asta nimeni nu mai vede pe nimeni. În a voastră cum e? Vă dați seama în ce singurătate trăiți? Chiar vă dați seama?”, a scris Bota din SUA. Între timp, s-a întors la Cluj-Napoca.

Mai multe despre această incredibilă poveste găsiți aici.

Citește și:  Alertă în Cluj Napoca! Doi muzicieni români care au concertat în Wuhan, China, suspecţi de coronavirus. Sunt căutaţi de autorităţi