Sebastian Vlădescu, audiat la DIICOT în dosarul Rompetrol

Sebastian Vlădescu a ajuns la DIICOT în jurul orei 9.00.

Sebastian Vlădescu a fost pus sub acuzare pe 17 iunie în dosarul Rompetrol II, alături de foștii miniștri Dan Ioan Popescu, Mihai Tănăsescu și Gheorghe Pogea. Tot atunci, procurorii au pus sechestru pe bunurile mobile și imobile ale acestora.

Inițial, procurorii au pus sub acuzare 14 persoane în acest dosar, printre care se află Sorin Marin, fost partener de afaceri cu Dinu Patriciu și acționar în compania Rompetrol; Alexandru Nicolcioiu, directorul de producție al KazMunayGas International (fostul Rompetrol Grup), Adrian Constantin Volintiru, fost președinte AVAS; cetățenii americani George Philip Stephenson și Colin Richard Hart. Acuzațiile sunt de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, înșelăciune, delapidare, evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieței de capital prin tranzacții sau ordine de tranzacționare.

Ulterior, președintele Klaus Iohannis a aprobat cererile de urmărire penală pentru patru foști miniștri — Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu și Gheorghe Pogea.

Alte articole

Cumnatul lui Mircea Geoană și fostul ministru Sebastian Vlădescu, eliberați datorită prescripției. Ce se întâmplă cu prejudiciul din dosarul în care au fost condamnați

Lia Savonea are pe masă anularea sentinței lui Sebastian Vlădescu. Fostul ministru a primit 7 ani și 4 luni de închisoare în dosarul șpăgii de 20 de milioane de euro

Procurorii susțin că, în anul 1998, Dinu Patriciu și Sorin Marin, împreună cu cetățenii americani George Philip Stephenson și Colin Richard Hart, au constituit un grup infracțional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfășurarea unor ample activități în vederea inducerii în eroare a autorităților române cu ocazia încheierii și derulării unor contracte de privatizare. La acest grup au aderat ulterior Florin Eric Chiș (cu dublă cetățenie română și israeliană), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum și persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietății de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credință sau defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup.

Gruparea urmărea să obțină dispariția creanțelor statului din evidența contabilității publice (creanța Libia și Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activităților de prelucrare, respectiv vânzare a produselor finite și a produselor derivate purtătoare de acciză; neplata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor către bugetul de stat sub diferite forme; însușirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani.