Sfânta Parascheva, considerată ocrotitoarea Moldovei, a realizat numeroase vindecări şi alte minuni pentru cei care îşi deschid sufletul în faţa moaştelor şi se roagă cu sinceritate si credinţă.

Pentru a beneficia de ocrotirea cuvioasei, există o serie de tradiţii ce trebuie respectate.

Alte Articole

Carmen Harra a făcut totul public despre Florin Piersic: „Nu ...

Modificări la pensiile românilor din Diaspora. Se schimbă ...

Cine sunt pensionarii care vor avea parte de dublă recalculare ...

De Sfânta Parascheva nu se lucrează, nici la serviciu şi nici în casă pentru a te feri de pericolul bolilor de ochi şi durerilor de cap. În popor se spune că ortodoxul care nu poate să ajungă la Iaşi pentru a se închina sfintele moaşte, să meargă de ziua praznicului la biserică şi să se roage cu credinţă deoarece Sfânta Parascheva îl vede şi îl aude, ajutându-l să îşi îndeplinească dorinţele.

Dacă se roagă, e bine să şi postească, pentru că rugăciunea şi postul ajută mai repede sufletul şi trupul.

În data de 14 octombrie, se fac pomeni pentru cei trecuţi în nefiinţă şi care nu şi-au găsit liniştea, au murit fără lumânare sau au fost îngropaţi fără preot. În aceast zi se împart lipii, vin şi must.

Din bătrâni se spune că cei care spală sau cos de Sfanta Parascheva se aleg cu negi la mâini. Mai mult, în această zi nu se mănâncă nuci, castraveţi sau poame în formă de cruce. Pe vremuri, la sat, nici măcar focul nu se făcea în această zi.

Se spune că vremea din 14 octombrie, de Sfânta Parascheva, va prezice cât de frumos sau de urât va fi în restul zilelor de sărbătoare din respectivul an.

În ziua de Sfanta Parasceva, satenii intorc carul cu protapul in fundul ograzii, caci se pregatesc de iarna;

In aceasta zi se implinea sorocul vacarilor, ciobanilor, pandarilor si se da drumul tarinii si luncii, vitele umbland peste tot. Se organizeaza turmele pentru iernatul transhumant, incepe coborarea oilor in zonele de iernat, se angajeaza ciobani pentru noul sezon pastoral, se slobod berbecii la turmele de oi, pentru prasila, si se organizeaza iarmaroace de toamna unde se valorifica produsele turmelor de oi.

Ciobanii, in dimineata zilei de Sfanta Parascheva, cauta sa vada cum s-au culcat oile: daca stau gramada, iarna va fi grea; daca stau imprastiate, va fi usoara.

CALENDAR ORTODOX 2019: Sfânta Cuvioasă Parascheva, povestea unei sfinte dragi românilor

Sfânta Cuvioasă Parascheva, sărbătorită în chip deosebit în ţara noastră în fiecare an, la 14 octombrie, s-a născut în Epivat, Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, într-o familie de neam bun şi cu credinţă în Dumnezeu. A primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. În jurul vârstei de zece ani pe când se afla în biserică împreună cu mama sa a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), iar din acel moment a început să urmeze îndemnul.

De foarte tânără a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din oraşul Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, după multă rugăciune a reuşit să plece la Ierusalim, căci dorea foarte mult să vadă Mormântul Domnului şi să calce pe urmele Mântuitorului Hristos.

De aici a mers în Valea Iordanului, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice.

Nevoinţele Sfintei Parascheva erau multe şi grele: „ca băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea” (vol. „Vieţile Sfinţilor”).

Înainte de a trece la cele veşnice, a plecat de la mănăstirea de călugăriţe din pustiul Iordanului şi s-a reîntors în ţara sa, într-un loc numit Calicratia, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, până în clipa în care a plecat din această viaţă.

A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni nu ştia cine era. După mult timp, în urma arătării minunate a Sfintei, care a cerut unui anumit monah să mute trupul înmormântat în apropiere sa, pe care nu-l putea suferi pentru necurăţia lui, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, pentru închinare şi cinstire.

În anul 1235, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, şi au fost aşezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) şi Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).

După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc (catedralamitropolitanaiasi.mmb.ro).

În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu 1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.

Racla cu sfintele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcaşului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse, deşi totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfinţită la 23 aprilie 1887.

Tradiţia consemnează multe din minunile săvârşite de Sfânta Parascheva, dar a spune despre toate este cu neputinţă „căci covârşesc, ca sa zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o” (vol. „Vieţile Sfinţilor”). 

SFÂNTA PARASCHEVA 2019. Blestemul NEŞTIUT de sub veşmintele Cuvioasei Parascheva

Înainte de sărbătoare, moaștele Sfintei Parascheva sunt îmbrăcate în veșminte, care sunt croite respectând un ritual aparte. Cei care croiesc aceste veșminte trebuie să treacă printr-o perioadă de pregătire, aceștia ținând post și rugându-se foarte mult înainte de a se apuca de treabă. Mai mult, după ce veșmintele sunt croite, moaștele Sfintei Parascheva sunt îmbrăcate cu acestea, doar de preoții Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, după un ritual aparte.

SFÂNTA PARASCHEVA 2018. În fiecare an, pe 14 octombrie creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe Sfânta Parascheva. Moaştele Cuvioasei se află la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Mii de oameni merg în fiecare an să se închine la racla Sfintei Parascheva, însă puţini ştiu despre blestemul de sub veşmintele care acoperă moaştele.

Blestemul de sub veșmintele Sfintei Parascheva

Veşmintele Cuvioasei Parascheva sunt croite din catifea albă, pe care sunt aplicate flori brodate. Florile de pe veșminte sunt aceleași cu cele care înfrumusețează baldachinul Sfintei Parascheva.

Puțini dintre cei care ajung să atingă moaștele Sfintei Parascheva știu că moaștele sunt îmbrăcate și cu un alt veșmânt sfânt, de care se leagă un blestem foarte puternic. Mai exact, moaștele sunt acoperite de un veșmânt ce datează din anul 1641 și pe care este pus un sigiliu, unde este menționat blestemul domnitorului Vasile Lupu și al Mitropolitului Varlaam: „Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva”.

Ce trebuie să știi despre moaștele Sfintei Parascheva

Despre moaștele Sfintei Parascheva se știe că acestea au puteri miraculoase, mulți credincioși mărturisind că s-au vindecat de boli grave după ce au mers să se roage și să atingă racla sfântă. Sfânta Parascheva este cunoscută ca fiind protectoarea celor care se confruntă cu probleme grave și a celor care nu își găsesc liniștea sufletească. Moaștele Sfintei Parascheva sunt păstrate la loc de cinste, într-o raclă din lemn de chiparos, care a fost realizată în secolul XIX, asta după ce racla originală ar fi ars.