Reuşeşte să se adapteze destul de bine în zonele de câmpie sau coline joase până la 200-500 m altitudine, cu temperatura medie anuală cuprinsă între 10-11.5 °C, cu veri călduroase de 18-20 °C în perioada de vegetaţie, iar minima absolută să nu scadă sub -25 -26 °C, primăveri târzii lipsite de geruri de revenire.

Caisul nu este deosebit de pretenţios la umiditate, mai ales atunci când este altoit pe zarzăr şi migdal, având nevoie de cantităţi de 500-550 mm precipitaţii anuale, uniform repartizate, din care cel puţin 250-300 mm în perioada de vegetaţie. În condiţii de secetă dă producţii mici, fructele sunt slab suculente, sensibile la pieirea prematură, însă reacţionează bine la irigare.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Adrian Enache a dezvăluit care este cea mai mare slăbiciune ...

Cum înfrunţi singurătatea pe şosele: sfaturi pentru şoferii ...

Pretenţia cea mai mare pe care o impune caisul este prezenţa luminii.În condiţii de lumină slabă, lăstarii nu se maturază bine, degeră uşor iarna, iar fructele sunt slab aromate.
Se plantează cu bune rezultate pe soluri uşoare (25 – 30 % argilă), permeabile, calde, cu apa freatică la 2.5-3 m.

Este motivul pentru care locul ales din grădină trebuie să fie cel mai favorabil, feriţi de curenţi, vânturi reci şi brume. Sudul ţării şi parţial partea de vest sunt zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului, iar printre cele mai bune soiuri aclimatizate la condiţiile României menţionăm: Mari de Cenad, Rozal, Mamaia, Selena, Venus, Litoral şi Umberto.

Citeşte mai mult pe antenasatelor.ro