Şi-a pierdut OCHII, NASUL, GURA şi MÂINILE. Povestea TULBURĂTOARE a femeii MUTILATE de un CIMPANZEU

Femeia a fost atacată de cimpanzeul feroce, Travis, al unor prieteni de-ai săi din statul Connecticut. Maimuţa a muşcat-o de faţă până i-a scos ochii, i-a rupt gura şi mâinile, lăsând-o aproape fără suflare şi traumatizată fizic şi psihic pe viaţă.

Charla Nash a povestit recent publicaţiei Boston Herald cum a încearcă ea, de patru ani încoace, să îşi refacă viaţa după ce a fost mutilată de maimuţă. Are 60 de ani şi locuieşte, de la teribilul accident încoace într-un azil din Massachusetts, unde niciunul dintre cei aflaţi acolo nu vrea să se apropie de ea. „Mi-am pierdut foarte mult din independenţa. Înainte eram în stare să shimb singură roata de la maşină, iar acum, abia mă pot hrăni”, s-a plâns Charla. Niciunul dintre prietenii ei nu mai vine să o viziteze, scrie Daily Mail.

Citeşte şi Povestea armatei de oameni-maimuţă a lui Stalin – FOTO

Alte articole

Un nou azil al groazei a fost închis de ANPC. Bătrânii erau ținuți în mizerie și li se dădea mâncare expirată

Irinel Columbeanu trăiește cu 300 de euro pe lună. Declarațiile făcute de Ion Cassian, proprietarul azilului: „Nici fiica lui, Irinuca, nu i-a mai trimis”

După atac şi până în prezent, femeia a primit un transplant de faţă şi i s-a făcut şi unul de dinţi. E fericită că poate mânca din nou salate, după care este înnebunită şi că poate mesteca carnea de pui. I s-au pus şi ochi de sticlă. Specialiştii au încercat să îi facă şi un transplant de mână, dar acesta nu a reuşit.

Citeşte şi Credeţi că ne tragem numai din MAIMUŢĂ? Greşit! O contribuţie a avut şi … PORCUL

„Mi-e foarte greu să trăiesc aşa. Practic, asta nu e viaţă, este doar pe jumătate. Uneori vrei să plângi, vrei să strigi, vrei să pleci, vrei să fii acasă, acasă la tine … Nu ştiu ce îmi va aduce viitorul. Viitorul mă înspăimântă cel mai mult”, s-a plâns ea, scrie Daily Mail.

Activităţile Charlei de zi cu zi se rezumă la a asculta cărţi audio şi a se plimba pe holurile azilului. Din când în când, mai exersează expresii faciale şi speră ca, într-o bună zi, să se descopere tratamente care să îi mai reducă din handicapuri şi dependenţă şi să se poată întoarce acasă la ea.

„Nu m-am dat bătută niciodată„, a mai spus femeia, care se bucură doar vizitele fiicei ei, Briana.