Şi-a presimţit moartea: „M-aş agăţa de orice ca să nu alunec în golul fără fund… Să nu ajung o zdreanţă roasă de molii”

Unul dintre cei mai prolifici scriitori şi jurnalişti contemporani, profesorul Marin Ioniţă a încetat din viaţă aseară, la Bucureşti. Avea 89 de ani şi, ca o ironie a sorţii, in urmă cu doar câteva luni, primise ca omagiu din partea celor care l-au iubit şi apreciat un medalion literar-muzical şi o lectură publică sub genericul „Marin Ioniţă - la vremea infinitului dublu“. 

08 mai 2018, 16:57
Şi-a presimţit moartea: „M-aş agăţa de orice ca să nu alunec în golul fără fund… Să nu ajung o zdreanţă roasă de molii”

Autorul volumelor „Nu trageţi în dinozauri“, „Kiseleff 10. Fabrica de scriitori“, „Drumul dinozaurului“, şi al altor zeci de titluri privea senin şi vorbea cu sarcasm despre moarte. „Am iubit o ţigancă de cort. O studentă din Mongolia. O colegă arabă. O negresă africană, pe o plajă de turişti. Alte femei din seminţiile deşerturilor arse de soare… Dar niciuna atât de neagră…Neagră ca de tuci, ca de smoală, ca de cărbune, ca de tăciune, ca de funingine, neagră ca negrul-de-fum… Mireasa mea pe vecie”, scria profesorul în captivanta sa poveste „Mireasa neagră”, lansată la vârsta de 85, după o experienţă trăită pe patul de spital: “Caut motive. M-aş agăţa de orice ca să nu alunec în golul fără fund… Să nu ajung o zdreanţă roasă de molii. Să nu curgă pielea şi muşchii de pe mine. Să nu-mi zdrăngăne scheletul în auz… Să nu trec prin infernul de pe pământ… De oglindă, de o grindă, de o cracă, de un gard. De o amintire, de un gând, de o speranţă, de o amintire… De un zvon, de o poveste, de un cântec, de un sfânt zugrăvit. De o turlă de catedrală gotică. De o boltă de moschee. De un nor călător. De o pală de vânt . De un jurământ rostit, nerostit. De o uşă fără cheie. De un sân de femeie. De cer, de soare. i de lună, şi de stele, şi de chipul dragei mele”.

Marin Ioniţă s-a născut la 10 iulie 1929, în localitatea Jugureni-Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. A fost elev al Şcolii de literatură Mihai Eminescu din Bucureşti (coleg cu Nicolae Labiş, Aurora Cornu, Lucian Raicu, Niculae Stoian, Gheorghe Tomozei, Ion Gheorghe ş.a) şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1953 în Almanahul tinerilor scriitori, a fost redactor la Făclia Hidrocentralei, membru al Cenaclului Liviu Rebreanu din Piteşti şi a fost unul dintre redactorii primei serii a revistei Argeş şi, de asemenea, a făcut parte din echipa redacţională a reîntemeierii revistei, în 2001. A realizat zeci de emisiuni culturale la televiziunile locale, a fost iniţiator şi coordonator al Clubului AMA, a condus cenaclul Sind Junior şi suplimentul săptămânal Curierul artelor. A primit titlurile de Cetăţean de onoare al Municipiului Piteşti şi de Fiu al Argeşului.