Simona Gherghe, mărturisiri CUTREMURĂTOARE pe blog: „Am fost bătută cu scândura, cu pumnul, am făcut spasmul plânsului”

Simona Gherghe recunoaște că își dorea foarte mult să fie ca Nadia Comăneci, însă calvarul prin care a trecut la cursurile de balet, au făcut-o să își schimbe decizia.

„Maria, Andreea, Ioana, Simona. Toate vor să fie Nadia. Exersează asiduu la bara de bătut covoare. Habar n-au cum e într-o sală adevărată de gimnastică. În jocul lor, nu lipsesc ceremonia de premiere, podiumul și medalia. Niciuna nu cunoaște prețul victoriei. Nu știu să povestesc despre celelalte, dar Simona l-a aflat.
Simona n-a urcat niciodată pe podium, n-a luat nicio medalie. Dar a luat bătaie.
Simona e o gimnastă ratată…

SIMONA GHERGHE a trecut prin momente groaznice. A fost la un pas să fie jefuită

Toată copilaria mea mi-am dorit sa fiu Nadia. În jocurile noastre, noi, fetele ne băteam pentru rolul ei. Iar când am împlinit vârsta de școală, părinții mei, martori ai acestei pasiuni, m-au dat la o clasă specială de gimnastică. Asta însemna antrenamente zilnice. Si, în fiecare dimineață, de la 8 la 9, balet.
Dar până să ajung acolo, a fost prima zi de școală. Și prima oră de balet. În sală, antrenorul de gimnastică, domnul Radu, si balerina, doamna Balog. (Interesant, acum îmi dau seama că așa le-am zis dintotdeauna: domnul și doamna, într-o epocă în care toți erau tovarași…) Era prima întâlnire și, ca să ne verifice aptitudinile, ne-au pus sa facem șpagatul. Nu mi-a ieșit așa cum ar fi trebuit și m-am asezat, cu picioarele depărtate, într-o imitație stângace. Profesorul Radu m-a vazut, s-a apropiat și m-a lovit cu pumnul în spate. O lovitură atât de puternică, încât o simt și acum pe șira spinării.
– Aici nu ne relaxăm!
Tot ce-a urmat a fost un coșmar. Simpla prezență în sală a acelui om mă paraliza. Și nu îndrăzneam să le spun nimic alor mei, pentru că eu îmi dorisem să fac gimnastică. Într-o zi, de frică, am făcut spasmul plânsului. M-am prăbușit, horcăind sufocată, pe o saltea. Sala avea un balcon, de unde domnul Radu supraveghea antrenamentele. Ca să-mi treacă, mi-a aruncat de acolo, de sus, un cubuleț de ciocolată. Cam cum arunci unui câine care nu se mai oprește din schelălăit un colț de pâine. Am știut, atunci, că n-o să fiu niciodată Nadia.

Chinul copilăriei mele a durat vreo doi ani. Până într-o zi, când am venit acasă cu picioarele vinete. Profesoara de balet, doamna Balog, o unguroaică a cărei singură plăcere era să ne jignească îngrozitor, mă bătuse cu o scândură, pentru că nu executasem corect nu știu ce mișcare… Părinții nu m-au mai lăsat să merg la antrenamente. Așa mi-am încheiat cariera sportivă. Am o singură amintire palpabilă, de atunci. Un articol, în Flacăra Iașului, de prin ’84, în care eram menționată ca rezervă a lotului județean de gimnastică ritmică. A fost, de altfel, și cea mai mare performantă.

Alte articole

Simona Gherghe, dezvăluiri despre relația cu soțul ei. Cum reușesc să mențină vie flacăra iubirii: „Doar iubirea nu ajunge”

Simona Gherghe, dezvăluiri despre lumea televiziunii, după 24 de ani în „direct”: „Avem cu toții zile mai bune, zile mai proaste”

PS. Maria Olaru, campioană olimpică la gimnastică, își lansează sâmbătă cartea “Prețul aurului. Sinceritatea incomodă”. Am citit câteva pasaje, apărute în presă. Confesiunea Mariei e tulburătoare și dureroasă. Iar mie mi-a redechis rănile”, a scris Simona Gherghe pe blogul său personal.

Recent, impresionată de bătaia cruntă pe care a încasat-o Alexandra Stan de la managerul ei, Marcel Prodan, dar şi de numeroasele cazuri de violenţă domestică din România, moderatoarea TV a iniţiat o campanie anti-violenţă.