Simona Tache vs Mihai Radu: Despre alegeri

Simona Tache: Capriciosul roade osul

Bărbatul e o ființă hotărâtă, fermă și de neclintit. Dacă-l întrebi „Banii, viața sau mustața?” și n-are mustață, va sări fără să stea pe gânduri la bătaie. N-o să-l vezi că ia o floare și începe să-i rupă petalele: „Banii, viața, banii, viața, banii, viața, banii, hm… oare ce să-i dau?”. Iar dacă-l întrebi „Ce vrei să mănânci azi?”, o să-ți răspundă la fel și la 3, și 42, și la 80 de ani: „Șnițel cu cartofi prăjiți”. Asta îi place lui, asta va mânca toată viața, n-ai să-l auzi niciodată, cum auzi femeile: „Parcă aș mânca ceva bun, da’ nu știu ce…”.

Bărbatul nu e capricios și nu se schimbă de la o zi la alta, precum cameleonul. Dacă nu s-a atins de vreun vas din chiuvetă în prima zi a relației voastre, nu se va atinge nici în a doua, nici în a 87.646-a, nici în ultima. Pur și simplu, e consecvent și egal cu el însuși.

Atunci când se îndrăgostește de vreun tricou nu-l mai dă jos nici măcar dacă o rogi să-l roage pe singura femeie căreia nu-i refuză nimic, maică-sa. Poți să angajezi un criminal de tricouri să i-l omoare, tot îl va purta chiar și așa, mort. Și îl va purta până la descompunere, când nu va mai putea să-l dezbrace decât prin răzuire.

N-ai să vezi în viața vieților un bărbat care se întreabă: „Oare să mă duc la bere cu băieții sau la vin cu băieții? Sau poate aș prefera un whiskey? Oare să mă întorc acasă la 8 seara sau la 6 dimineața? Oare să mă întorc mort de beat și duhnind ca un animal sau treaz și proaspăt ca o floricică?”. N-o să vedeți niciodată așa ceva, pentru că bărbatul nu e ca femeia. El nu e niciodată chinuit de nehotărâre și îndoieli.

Citește și: Marcel Toader, un adevărat romantic    
 
Mihai Radu: Articol vestimentar nehotărît

Unii bărbați își dau seama că sînt un suflet de femeie captiv într-un corp de bărbat atunci cînd anii trec și ei nu pot aleagă între două femei cu care să facă sex. Cu timpul, acest suflet captiv devine vulnerabil pentru un bărbat hotărît din jur.

Femeii îi este imposibil să aleagă din cîteva motive clare:

1) Alegerea trebuie să i se potrivească cu un sarafan la care ține ea foarte mult, cu o pereche de pantofi verzi și cu părul, care dacă nu e dat cu tot felul de soluții, se încrețește și stă în toate direcțiile.

– Să mergem în concediu la Praga sau la Atena? Parcă Atena nu merge atît de bine cu gleznele mele groase… În schimb, Praga e o catastrofă pentru șoldurile mele late… Ah, Londra, ce bine s-a înțeles tenul meu cu Londra, și ce catastrofă a fost pentru stomac!

2) Alegerea trebuie să o reprezinte.

– Iubito, ia loc!

– Da, o să văd, te rog, dă-mi timp, nu mă presa, nu, nu e pentru mine asta, nu asta e ce vreau să fac, să stau pe scaun, se dărîmă totul în jur, totul. Îmi pare rău, am nevoie de puțin timp cu mine însămi.

– OK, cît timp?

– Ah, iar mă presezi, totul se dărîmă în jur, sînt bătrînă.

3) Alegerea e un mod de viață pentru ea, e o artă, e o filosofie. Nu există alegeri simple pentru femei. Ca să-și dea seama dacă merită să ducă la gură cana cu apă, are nevoie de o întoarcere la origini, la anii adolescenței, să o sune pe prietena ei din liceu, să o recitească pe Simone de Beauvoir, să plîngă pe o melodie a lui Bon Jovi.

Citește și: Despre cum cuceresc românii Carpații cu ATV-ul