Şobolanii ştiu cel mai bine să evite pericolele, iar pisicile nu fac faţă să-i stârpească

În cursul cercetării, cu o durată de 79 de zile, oamenii de ştiinţă au înregistrat doar două cazuri de decese ale rozătoarelor din cadrul unei populaţii locale ca urmare a atacurilor pisicilor.

”Ca orice pradă, şobolanii supraestimează riscul”, a explicat cercetător principal dr. Michael H. Parsons din cadrul Universităţii Fordham din Statele Unite. ”În prezenţa pisicilor, ei îşi adaptează comportamentul pentru a deveni mai puţin vizibili şi îşi petrec mai mult timp în bârloguri”, se menţionează în comunicatul care însoţeşte studiul.

Concluziile pun la îndoială eficacitatea eliberării pisicilor în oraşe pentru controlul populaţiei de şobolani, iar prezenţa felinelor presupune un risc pentru speciile de vieţuitoare sălbatice, după cum a precizat Parsons.

Biologii au argumentat anterior că pisicile preferă prada de mici dimensiuni, lipsită de apărare, precum păsările şi mamiferele native.

”Newyorkezii se laudă de multe ori că şobolanii lor ‘sunt neînfricaţi’ şi ating ‘mărimea unei pisici”’, a notat Parsons. „Cu toate acestea, pisicile continuă să fie eliberate pentru a controla această pradă relativ mare, cu atitudine defensivă şi potenţial periculoasă”, a mai spus el. 

Parson şi colegii săi studiau populaţia de şobolani din preajma unui centru de reciclare a deşeurilor din New York când un grup de pisici sălbatice s-a instalat în zona respectivă oferindu-le cercetătorilor o oportunitate unică de a observa interacţiunile dintre feline şi rozătoare.

Microcipurile şi camerele de filmare cu senzori de mişcare i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să monitorizeze efectul pisicilor asupra comportamentului şobolanilor.

Datorită dimensiunii mari a rozătoarelor şi a iscusinţei lor în evitarea pericolelor cercetătorii s-au aşteptat la o rată mică a capturilor făcute de pisici. Concluziile studiului, publicate în această săptămână în jurnalul Frontiers in Ecology and Evolution, au confirmat această ipoteză.

Noua cercetare sugerează că numărul şobolanilor nu se diminuează în prezenţa pisicilor, rozătoarele devenind de fapt mai puţin vizibile. ”Oamenii văd mai puţini şobolani şi presupun că acest lucru se datorează pisicilor, care i-au omorât – în schimb, la mijloc se află schimbarea comportamentului lor”, a explicat Parsons. „Rezultatele studiului nostru sugerează că beneficiile eliberării pisicilor sunt cu mult depăşite de riscurile asupra vieţuitoarelor sălbatice”, a subliniat cercetătorul.

Alte studii efectuate anterior au sugerat faptul că proprietarii de pisici subestimează impactul ecologic negativ provocat de prezenţa pisicilor în natură.