Roubini propune patru scenarii pentru ieşirea din criză. Primul, refacerea creşterii economice prin politici monetare agresive, cu un euro mai slab şi măsuri de stimulare în ţările nucleului dur. Al doilea, o ajustare deflaţionistă în ţările periferice combinată cu reforme structurale.
Finanţarea permanentă a periferiei necompetitive din partea ţărilor puternice şi o restructurare a datoriei pe scară largă, cu fracturarea parţială a monedei euro, sunt celelalte două scenarii. Din păcate, există obstacole majore în calea variantelor propuse de Roubini. Primul scenariu ar avea şanse, dar este inacceptabil politic pentru Germania.
Al doilea este acceptabil politic pentru Germania, dar va ajunge să fie inacceptabil pentru ţările de la periferie. Al treilea este inacceptabil politic pentru Germania şi s-ar putea dovedi inacceptabil şi pentru ţările de la periferie. Al patrulea este inacceptabil pentru toate ţările UE, cel puţin pentru moment, crede Roubini.
Situaţia actuală este un amestec din a doua şi a treia opţiune: austeritate unilaterală, plus finanţare împotriva voinţei din partea nucleului dur.
Pe termen lung, primul şi al doilea dintre scenariile lui Roubini par cele mai probabile: sau întreaga zonă euro trece la ajustare, sau se dezmembrează.
Întrebarea formulată de economistul american este dacă va fi posibilă o ieşire din zona euro fără a se arunca în aer economia mondială.
facebook
twitter
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/06/gm.jpg)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/06/sdf.png)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/06/marilena-chelaru.jpg)
