Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945. În principal a evoluat la Dinamo, unde a obţinut cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) şi o Cupă a României (1967-1968). Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar în acelaşi timp a început şi activitatea de antrenorat. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în Divizia A, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie. A fost selecţionat de 70 de ori în prima reprezentativă a României, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970.
Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naţionale a României, cu care a reuşit calificarea la Campionatul European din 1984.
A antrenat apoi pe Dinamo Bucureşti, formaţie la care a câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990), obţinând şi o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
În vara anului 1990, a plecat în Italia, unde a antrenat formaţiile Pisa, Brescia şi Reggiana.
Apoi, în 1997, a revenit în România, fiind numit antrenorul echipei Rapid Bucureşti, cu care a câştigat, în 1998, Cupa României.
Pe 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la Inter Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999).
A revenit la Rapid, reuşind să câştige campionatul, ediţia 1998-1999.
Din vara anului 2000 până în 2002, Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray, cu care a câştigat Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002).
În vara anului 2002, a trecut la Beşiktaş, reuşind, în primul an, câştigarea campionatului.
Pe 16 mai 2004, a preluat echipa ucraineană Şahtior Doneţk. Sub conducerea lui, echipa a cucerit opt titluri de campioană naţională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câştigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1).
În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
După plecarea de la Şahtior Doneţk, Mircea Lucescu a antrenat pe Zenit Sankt Petersburg timp de un sezon, iar apoi a fost timp de aproape doi ani selecţioner al Turciei.
Mircea Lucescu a pregătit-o pe Dinamo Kiev din iulie 2020 până în noiembrie 2023. A câştigat cu Dinamo Kiev Supercupa Ucrainei în 2020, campionatul şi Cupa Ucrainei în 2021.
Pe 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea preşedintelui României, Ordinul Naţional ”Crucea României” în grad de Cavaler, ”în semn de înaltă apreciere a întregii activităţi fotbalistice şi a performanţelor obţinute ca antrenor. Pe 18 ianuarie 2013, Mircea Lucescu a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara.
Legendarul antrenor a avut parte de o surpriză din Ucraina. Șahtior Donețk a anunțat pe rețelele sociale că a trimis statuia selecționerului României în țara sa natală. Ucrainenii au înfoliat-o pentru a fi protejată mai bine, apoi au fixat-o într-o cutie de lemn și au urcat-o într-un camion care se află deja pe drum. „Statuia lui Mircea Lucescu este în drum din Ucraina spre Mister, în România!”, au transmis reprezentanții Șahtior Doneţk pe Instagram. Statuia îl înfățișează pe fostul antrenor așezat pe o bancă, într-o ipostază calmă și simbolică, evocând respectul și admirația de care se bucură în continuare.
Vezi această postare pe Instagram