Ştii vorba cu „miroase a bătrân”? Are o explicaţie ştiinţifică

Gerontologul şi autorul cărţii „Un nou rid: ce am învăţat de la bătrânii care nu şi-au arătat niciodată vârsta”, doctorul Eric Shapira, spune că este greu să identifici cauza sau motivul principal al mirosului. Dar este clar că e vorba de procesul care are loc în organism pe măsură ce îmbătrânim.

Multe studii arată că, la nivelul corpului, compoziţia noastră chimică se schimbă din interior pe măsură ce îmbătrânim, producând un anumit miros. Unii îl descriu ca „miros de stătut”. Alţii ca „miros de vechi”. Poate puţin medicamentos.

Un studiu recent realizat de Johan Lundström de la Centrul de Simţuri Chimice Monell, publicat în PLOS ONE, a testat mirosurile de la axila unor adulţi de vârstă mijlocie şi a unor bătrâni. Rezultatul? Bărbaţii de vârstă mijlocie miroseau cel mai urât, conform celor chestionaţi. Vestea bună? Bunicul a ieşit pe locul doi, iar mirosul lui a fost considerat chiar plăcut. Femeile de vârstă mijlocie au ieşit pe primul loc în topul celor mai plăcute mirosuri corporale, scrie scientia.ro.

Studiul a fost realizat ataşând bluzelor tampoane absorbante în zona căptuşelii de la subraţ. Apoi, acestea au fost purtate de voluntari de diferite vârste timp de cinci nopţi consecutive, în timpul somnului. Pentru ca alte mirosuri să nu se „infiltreze”, ele erau depozitate în pungi de plastic sigilate pe durata zilei. Voluntarilor li s-a cerut, de asemenea, să folosească săpun şi şampon fără parfum în timpul experimentului, să nu mănânce alimente foarte aromate şi să nu se expună unor mirosuri exterioare puternice, precum cele de parfum sau de fum de ţigară.

Alte articole

ANAF începe să îi execute pe bătrâni! O femeie de 72 de ani, cu o pensie de 2.673 de lei, a primit o impunere de plată de 7.000 de lei

Cum acționa consilierul AUR care păcălea bătrânii și le fura casele: „A mierlit? N-a mierilt încă. Of, Doamne, nu îmi mai trebuie moși și babe!” STENOGRAME

La sfârşitul celor cinci zile, tampoanele au fost adunate şi puse în borcane sigilate gata să fie deschise şi mirosite de către alţi voluntari, pentru a evalua mirosul şi a vedea dacă oamenii pot să identifice corect vârsta aproximativă a persoanei care a purtat tamponul (tânăr, de vârstă mijlocie sau bătrân).

Rezultatzl? Voluntarii au fost capabili să identifice corect care tampoane fuseseră purtate de vârstnici, în majoritatea cazurilor, dar gradul lor de precizie s-a rezumat în mare parte doar la asta. Deşi au observat o diferenţă clară între cei de vârstă mijlocie şi cei tineri, în cele mai multe din cazuri, ei nu au reuşit să identifice corect despre care era vorba.

Deci ce se presupune că determină această schimbare a mirosului pe măsură ce îmbătrânim? Este un subiect încă dezbătut, dar se crede că sunt implicaţi mulţi factori. Unul dintre aceştia, conform doctorului Eric Shapira este simpla deshidratare. Oamenii mai în vârstă tind să nu mai fie atât de însetaţi, ceea ce face ca aceştia să fie, în general, mai deshidrataţi şi ca pielea să li se descuameze mai mult. Celulele de piele moartă pot avea un miros de stătut. În plus, Shapira afirmă că bătrânii au o igienă orală din ce în ce mai proastă pe măsură ce anii trec, din cauza periajului mai puţin eficient. Sigur că şi igiena orală îţi poate afecta mirosul.

O abordare mai ştiinţifică a acestei întrebări a fost propusă de o echipă de cercetători japonezi în anul 2000. Ei au descoperit că, în cazul compusul chimic numit 2-nonenal, o substanţă odorizantă care se găseşte în transpiraţie şi pe piele, concentraţia creştea pe măsură ce oamenii îmbătrâneau, cei în vârstă de peste 70 de ani având cantităţi de până la trei ori mai mari decât indivizii de vârstă mijlocie. Se crede că 2-nonenalul în exces provine din descompunerea cantităţii mai mari de acizi graşi omega-7 prezentă la nivelul pielii când îmbătrânim. (Interesant e că, pe lângă faptul că este poate unul din vinovaţii principali pentru mirosul persoanelor în vârstă, 2-nonenalul este şi o componentă cheie a mirosului berii.)

Se crede că şi mediul de viaţă al unei persoane în vârstă este un factor. Câţi dintre noi nu cunosc o rudă care păstrează sau strânge compulsiv lucruri vechi de ani de zile? Brenda Thompson de la Tri-Country Home Nursing spune: „Toate acele cărţi şi ziare, lenjerii şi haine vechi adăpostesc praf şi umezeală şi emană un miros de stătut care se poate răspândi în întreaga casă. Dacă te-ai mutat în casa respectivă în 1945, e posibil ca acele cărţi să fie acolo de 60 de ani. Am văzut şi draperii care au rezistat atât de mult.”

Iată un alt lucru ciudat legat de schimbarea mirosului atunci când îmbătrânim: pe măsură ce ne apropiem de vârsta de 80 de ani, bărbaţii tind să miroasă din ce în ce mai mult ca femeile, această modificare fiind pusă de unii pe seama hormonilor, deşi ceea ce se întâmplă exact nu este perfect clar.