În urma acestei descoperiri, raportată miercuri în două studii publicate în revista Nature, Pluto şi-a înscris numele pe lista tot mai lungă de corpuri cereşti din Sistemul Solar – altele decât Terra – despre care cercetătorii afirmă că ar ascunde sub scoarţele lor oceane uriaşe, iar unele dintre acestea ar putea să adăpostească viaţa.

Oceanul de pe Pluto, care este cel mai probabil onctuos, dominat de sloiuri de gheaţă, se află sub un strat de gheaţă cu grosimea de 150-200 de kilometri şi are o adâncime până la 100 de kilometri, a explicat Francis Nimmo, profesor de ştiinţe planetare la Universitatea California din Santa Cruz.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei ...

Întrucât oceanul său se află sub un strat atât de gros de gheaţă, Pluto nu este primul candidat pe lista corpurilor cereşti „candidate” la statutul de „habitat locuibil”, a adăugat Richard Binzel, specialist în ştiinţe planetare la prestigiosul Massachussets Institute of Technology (MIT). Însă profesorul Richard Binzel consideră că este „prevăzător” şi nu doreşte să rostească „niciodată cuvântul «imposibil»”.

Apa în stare lichidă este considerată unul dintre ingredientele esenţiale pentru întreţinerea vieţii.

Descoperirea a fost făcută printr-o analiză a imaginilor şi datelor ştiinţifice colectate de sonda spaţială americană New Horizons, care a trecut la mică distanţă de Pluto şi de sateliţii naturali ai acestuia, în iulie 2015.

„Datele ne arată că natura este mai creativă decât suntem capabili să ne imaginăm, iar acesta este motivul pentru care trebuie să mergem acolo şi să explorăm. Am văzut de ce este natura capabilă să creeze”, a adăugat profesorul Binzel.

În ciuda faptului că se află la o depărtare de 40 de ori mai mare decât Pământul faţă de Soare, Pluto deţine în continuare o cantitate suficientă de căldură radioactivă generată de formarea sa, în urmă cu 4,6 miliarde de ani, pentru a menţine apa în stare lichidă.

„Pluto are suficient de multe roci pentru a genera căldură, iar calota sa de gheaţă de câteva sute de kilometri grosime reprezintă un izolator destul de bun. Aşadar, un ocean la mare adâncime nu este prea surprinzător, în special dacă oceanul conţine amoniac, care acţionează ca un antigel”, a explicat profesorul Francis Nimmo.

Cercetătorii americani au făcut această descoperire încercând să afle motivul pentru care un crater de impact cu diametrul de 1.000 de kilometri, cunoscut sub numele „Sputnik Planitia”, în care se află acea bizară pată în formă de inimă, este localizat în apropiere de ecuatorul lui Pluto.

Modelele de analiză computerizată au arătat că acel bazin este umplut cel mai probabil cu gheaţă, fapt care a făcut ca axa lui Pluto să se încline, iar în scoarţa acestei planete pitice să apară fisuri. Acest fenomen este posibil doar dacă Pluto are sub scoarţa sa un ocean, potrivit analizei computerizate.

Sonda americană New Horizons, după ce a trecut pe lângă Pluto, se află în prezent în drum spre alte corpuri cereşti îngheţate, aflate în Centura Kuiper, o regiune de la limita Sistemului Solar, la o distanţă de 1,6 miliarde de kilometri faţă de Soare. O survolare a unui astfel de obiect ceresc, cunoscut sub numele 2014 MU69, va avea loc pe 1 ianuarie 2019.

Citeşte şi Oamenii nu ar putea trăi mai mult de circa 115 ani, relevă un studiu publicat în revista Nature