Tapiserii franceze, expuse la Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul de Artă Contemporană, din decembrie

Ambasada Franţei din România şi Institutul Francez din Bucureşti, în colaborare cu Mobilier Naţional din Franţa, cu Muzeul Naţional de Artă al României şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană, organizează expoziţia dublă „Tapiserii din colecţia Manufacturii Naţionale Gobelins, patru secole de creaţie”, în perioada 8 decembrie 2011 – 26 februarie 2012, potrivit unui comunicat.

Publicul va avea ocazia să vadă pentru prima oară, în cele două mari muzee din Capitală, evoluţia unei arte de a lungul secolelor: de la tapiserii istorice realizate pentru regii Franţei până la tapiserii moderne, după Henri Matisse, Pablo Picasso, Le Corbusier, Joan Miró şi mulţi alţii. Expoziţia este un omagiu adus acestei arte minuţioase şi artizanale care a ştiut să se reinventeze în secolul al XX-lea şi să se regăsească la fel de bine şi în arta abstractă, căreia îi oferă în prezent o expresivitate cu totul specială.

Înfiinţate de Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea şi Ludovic al XIV-lea pentru a furniza Coroanei creaţii de prestigiu, cele trei manufacturi, Gobelins, Beauvais şi Savonnerie, sunt încă şi astăzi locuri de creaţie active, care perpetuează – sub mecenatul statului francez – o tradiţie de excelenţă, de patru ori seculară, deschisă spre modernitate.

Expoziţia de la MNAR propune o selecţie semnificativă de 20 de lucrări dintre cele mai remarcabile tapiserii ţesute la Gobelins de la începutul secolului al XVII-lea până în zorii secolului al XIX-lea, conservate în colecţiile Mobilierului Naţional. Prima manufactură este fondată în 1602 şi realizează în principal serii mari cu subiect antic, precum L’Histoire d’Artémise, ţesută pentru regina Marie de Médicis în 1607 (Le Colosse de Rhodes). Urmează, sub domnia lui Ludovic al XIII-lea, aportul lui Simon Vouet, autor a unor numeroase suite profane sau religioase, printre care, La Fille de Jephté, o piesă esenţială. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, este înfiinţată – în 1662 – cea de-a doua manufactură Gobelins, sub conducerea lui Charles Le Brun. În secolul al XVIII-lea, continuă seria cu subiect istoric, cât şi serii mai puţin edificatoare destinate apartamentelor regale, printre care celebra tapiserie L’Histoire de Don Quichotte după Charles Coypel. Ultimii ani ai secolului al XVIII-lea corespund unei întoarceri la trecutul naţional (tapiseria L’Histoire de France), în timp ce mitologia revine spectaculos cu tapiseria L’Enlèvement d’Orythie par Borée, după François-André Vincent.

Alte articole

Bancnotele vechi pe care ”se bat” colecționarii români, prezentate la Muzeul Național de Istorie. Ce valoare au și cât de rare sunt

Medicul ginecolog Alecsandrescu, ajuns celebru pentru curtea împodobită cu „paciente” dezbrăcate, le-a pus gând rău vecinilor: „Am armele îndreptate spre ei”

După Al Doilea Război Mondial, Mobilierul Naţional se află în centrul politicii de incitare la creaţie. Covoarele şi tapiseriile, ţesute după modelele originale ale artiştilor contemporani, sunt aduse la Mobilierul Naţional şi înscrise în inventarele lui. Producţia este folosită la decorul celor mai importante instituţii ale statului francez şi în expoziţii organizate în Franţa şi în străinătate.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, universul artistului, cel care creează modelul, şi universul celui care pregăteşte spata, al ţesătorului, sunt distincte. Anul 1946 marchează debutul unei noi ere. Comanda dată lui Matisse va permite inaugurarea unei noi metode de lucru, care are la bază un dialog permanent şi necesar între creator şi interpretul său. Mari artişti ai secolului XX sunt contactaţi (Picasso, Le Corbusier, Miro, Matta), cât şi cei mai reprezentativi artişti ai multiplelor curente ale artei abstracte (Calder, Delaunay, Magnelli, Bloch, Gleb, Mathieu, Poliakoff). Tehnica ţesutului lânii, cu posibilităţile ei inepuizabile de scriere, oferă un vast câmp de exprimare curentelor şi căutărilor plastice celor mai variate, permite formate şi decupaje neobişnuite şi aplicarea lor nu numai creaţiilor picturale, ci şi ale unor gravori, sculptori, plasticieni, fotografi şi arhitecţi (Gilioli, Alechinsky, Hajdu, Portzamparc).

Alegerea celor 35 de opere din cadrul expoziţiei de la MNAC arată că arta tapiseriei nu a încetat să se reinventeze, dar a rămas fidelă sieşi. O nouă materie, noi dimensiuni, munca vopsitorilor şi talentul ţesǎtorilor îi oferă împreună o veritabilă originalitate şi o expresivitate deosebită.