Tatăl unui tânăr mort în Colectiv reacționează după clasarea celui de-al doilea dosar în acest caz: „Mă întreb ce fel de justiție este aceea care închide ochii la suferință”

La începutul lunii iunie, dosarul Colectiv 2, care a vizat cercetarea condițiilor în care au avut loc procedurile instituționale și medicale, inclusiv cele referitoare la transferul răniților și efectul infecțiilor nosocomiale asupra acestora. Procurorul a clasat cauza pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Citește și Ce scrie în biletul de adio lăsat de Daniel, polițistul din Vâlcea găsit mort în secție. Mesajul pe care i l-a transmis soției sale

„După aproape 9 ani de la moartea fiului meu, Alexandru, mă aflu din nou în Viena. În orașul care a fost locul ultimelor zile din viața lui. Locul care ar fi trebuit să-i ofere o șansă, dar în care a ajuns prea târziu.

Printr-o ironie a sorții, fiind azi aici, chiar în Palatul Justiției, am primit un alt verdict halucinant din partea reprezentanților legii din România – Ordonanța de clasare a dosarului Colectiv 2.

Alte articole

Piedone primește 80.000 de euro drept daune morale pentru ”Colectiv”! Fostul edil a făcut 13 luni de închisoare înainte să fie achitat pentru abuz în serviciu

EXCLUSIV- Victor Ponta, despre tragedia din Elveția. Un exemplu de solidaritate al unei societăți civilizate, în contrast cu exploatarea politică a tragediilor umane după nenorocirea de la „Colectiv”

În acest Palat al Justiției, unde ar trebui să simți greutatea fiecărui cuvânt rostit în numele dreptății, am deschis acel document care mi-a zdrobit ultimele speranțe. România a decis că nu s-a încălcat nicio lege în acele zile, când tineri răniți într-un accident stupid în care corupția a avut cel mai important cuvânt nu au primit nici șansa de a se salva în spitale, după ce au reușit să supraviețuiască focului.

Mă întreb ce fel de justiție este aceea care închide ochii la suferință, care ascunde adevărul sub preș și care își permite luxul de a ignora nenumărate vieți pierdute? Alexandru, băiatul meu care avea atunci doar 19 ani, nu a murit doar din cauza flăcărilor care l-au înconjurat în acea noapte blestemată. Alexandru a murit încet, urmare a neputinței unei țări care nu a fost în stare să-l salveze. A murit sub privirea indiferentă a unui sistem care s-a pierdut în hârtii și în promisiuni goale. A murit pentru că a fost tratat ca un numar, parte dintr-o statistică și nu ca un tânăr cu o viață înainte. „Numarul 60”. Un nume pe o listă a morții. A murit de sepsis, ucis de bacterii rezistente la orice antibiotic, „cadou” din partea sistemului sanitar românesc.

România l-a lăsat să aștepte, să se stingă puțin câte puțin, până când a fost prea târziu. Ne-au trimis în Belgia, dar pe Alexandru au „uitat” să îl transfere, așa cum ne anunțaseră. Apoi în Austria, un loc în care eram așteptați de 3 zile, dar ei nu l-au lăsat să plece la timp. Intr-un pat de spital în care nicio minune nu mai putea avea loc – era prea târziu. Acum, când cerem socoteală, când cerem să aflăm cine este responsabil, primim o hârtie pe care scrie că nimeni nu a greșit.

Această Ordonanță de clasare este o palmă peste obrazul fiecărui părinte care a plâns, care a sperat, care a rămas apoi cu inima frântă de durere și de moarte. Este dovada că justiția din România nu mai există. A murit, iar un procuror român a avut curajul să scrie că nu existau legi pe care ei să le ignore (vă dau eu una, în comentarii, sunt însă mai multe), într-un document care ar face și un student la drept să se rușineze, dacă ar reprezenta lucrare pentru vreun examen.

Nu pot și nu vreau să accept această insultă adusă memoriei fiului meu. Nu pot și nu vreau să cred că acesta este răspunsul final al țării mele, al țării pe care Alexandru o iubea atât de mult. Nu voi înceta să lupt, nu voi înceta să cer dreptate. Pentru Alexandru, pentru toți cei care au murit alături de el, pentru fiecare suflet care mai crede că România poate fi mai bună.

Această Ordonanță nu închide o rană, ci o adâncește. Nu aduce pace, ci un nou val de durere și disperare. Dar voi continua să cer, să strig după dreptate.

Pentru memoria lui Alexandru, care merită adevărul. Pentru toate morțile evitabile, morți pentru care nu a răspuns nimeni în această țară.

Ordonanța aceasta este o parodie a ceea ce ar trebui să fie dreptatea. Actualul procuror general al României, domnul Alex Florența încă poate lua măsuri, încă poate infirma aceasta Ordonanță jenantă.

Altfel, suntem chiar singuri și mai există lege doar pentru a proteja șmecherii”, a scris Narcis Hogea pe rețelele sociale.

Citește și Un bărbat băut s-a urcat pe un vagon în stația de metrou Piața Victoriei. Poliția a intervenit în forță, după ce zeci de minute au încercat să-l convingă să coboare