Te ţine copilul interior pe loc? Cum să ieşi din cercul vicios

Inca din primii ani de viata ti-ai fi putut da seama ca la baiatul/fetita cuminte nu s-ar fi tipat, nu ar fi fost lovit si nu ar fi facut prostii. In acei ani sperai sa fii bun si nu rau astfel incat parintii sa nu-ti spuna: „Suntem atat de dezamagiti de tine”. Pentru ca urai din tot sufletul sa ti se spuna asta.

Oricum, era greu atunci sa fii mereu cuminte. Ar fi trebuit sa-ti ignori o multime de sentimente. Nu ai fi putut sa spui intotdeauna adevarul. Uneori, erai nevoit sa minti. Iar asta te facea sa te simti rau.

O batalie pe care nimeni nu o poate castiga

Este greu sa fii un „copil cuminte” si asta din mai multe motive. Pentru inceput, adultii au diferite versiuni a ceea ce inseamna cuminte. Mama si tatal tau pot sa nu fie de acord asupra a ceea ce este cumintenia. Bunicii, probabil, nu sunt de acord cu ceea ce gandesc parintii. Profesorii/invatatorii au propriile lor idei ca de altfel si prietenii tai. Si cum oricine isi schimba parerea din cand in cand iti dai seama cat de greu este pentru un copil sa fie „cuminte”. Nu poti castiga lupta aceasta. Este nedreapta. Insa iti spui tie insuti/ati ca nu trebuie sa zici nimic cu voce tare pentru ca, bineinteles, nu este „bine”.

Alte articole