Texte inedite scrise de Marcel Proust în tinereţe, reunite într-o carte

În noiembrie 1890, un anumit Marcel Proust, în vârstă de 19 ani, publica primul text al său în revista Le Mensuel, informează AFP.

Până în noiembrie 1891, el a predat revistei Le Mensuel 11 texte, sub diverse pseudonime – Etoile filante, de Brabant, Fusain, Y, Bob, Pierre de Touche -, sub iniţiale simple (M. P.) şi, o singură dată, sub numele său complet – Marcel Proust.

Textele reprezintă cronici de modă, cronici ale vieţii mondene şi culturale, comentarii ale unor expoziţii, recenzii ale unor volume de poezie.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Tânărul dandy făcea pe atunci primii lui paşi în saloanele şi în universul parizian al artelor şi al literelor. Acolo şi-a şlefuit condeiul, a învăţat să aprecieze musicalurile, a compus o poezie scurtă şi a publicat două volume.

În primul dintre acestea, tânărul scriitor francez evocă „lucrurile normande”, peisajele cu gazon şi mare, pe care le-a „revizitat” în volumul „În căutarea timpului pierdut”.

În cel de-al doilea, intitulată „Souvenir”, el aduce în scenă o anumită Odette, pe care un narator încă anonim a iubit-o în trecut şi de care îşi aminteşte câţiva ani mai târziu cu nostalgie.

Jérôme Prieur, scriitor, cineast, autor al volumului „Proust fantôme” (editura Gallimard), recompensat cu premiul Céleste decernat de un juriu alcătuit din experţi în opera lui Marcel Proust, vorbeşte în prefaţa noului volum despre primele incursiuni ale romancierului francez într-o lume care îi va „hrăni” opera viitoare.

Marcel Proust (10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist şi critic literar francez, cunoscut în întreaga lume îndeosebi datorită romanului „În căutarea timpului pierdut”. Acesta a schimbat perspectiva asupra scrierii literare prin viziunea sa asupra timpului, care a declanşat puternice modificări la nivelul structurii narative. El explică scurgerea timpului în lumina teoriilor filosofului francez Henri Bergson. Proust a mai publicat „Les plaisirs et les jours” (1896), „La Bible D’Amiens” (1904), „Sésame et les lys” (1906), „Pastiches et mélanges” (1919), „Contre Sainte-Beuve” (1954), „Jean Santeuil” (1954).