Studiul, intitulat „Tiparul neurocognitiv al excelenței românești”, propune o nouă abordare a performanței: una bazată pe date, nu pe impresii, și pe înțelegerea științifică a modului în care gândesc tinerii cu potențial înalt.
Proiectul vine într-un moment în care România are nevoie acută de soluții pentru a-și păstra valorile. Deși elevii români continuă să obțină rezultate impresionante la olimpiade și competiții internaționale, mulți dintre cei cu aptitudini remarcabile rămân invizibili. Sistemul educațional, bazat aproape exclusiv pe note și examene standardizate, nu reușește să surprindă întotdeauna complexitatea gândirii și creativității. Studiul lansat de fundație pleacă de la această realitate: performanța nu se reduce la rezultate școlare, ci la un ansamblu de mecanisme cognitive, emoționale și motivaționale care pot fi măsurate și sprijinite.
Cercetarea își propune să descifreze modul în care funcționează mintea tinerilor cu performanțe excepționale. Folosind instrumente de evaluare psihologică și neurofiziologică moderne, echipa de specialiști analizează factori precum memoria de lucru, flexibilitatea cognitivă, controlul atenției, motivația și autoreglarea. Toate aceste procese definesc ceea ce specialiștii numesc funcții executive – adică acele mecanisme care permit minții să planifice, să învețe și să ia decizii eficiente. În paralel, cercetătorii explorează prin mijloace non-invazive, de tip EEG, activitatea cerebrală asociată cu sarcini cognitive complexe.
Rezultatul este o o înțelegere mai profundă a diversității cognitive. Reprezentanții fundației explică faptul că scopul proiectului este de a identifica tipare de gândire diferite, nu de a ierarhiza copiii. Unii pot excela în raționament logic, alții în creativitate, în gândire vizuală sau în capacitatea de a lucra în echipă. În mod tradițional, aceste diferențe rămân neobservate, pentru că sistemul școlar măsoară aceleași abilități pentru toți. În logica studiului, excelența nu mai este un vârf singular, ci o rețea de trasee posibile.
În plan internațional, cercetări similare au fost realizate în Statele Unite prin programul SMPY – Study of Mathematically Precocious Youth, care a urmărit mii de elevi timp de decenii și a arătat că identificarea timpurie a potențialului are efecte directe asupra carierei și inovației. În Europa, abordările sunt fragmentate, dar există rețele precum European Talent Support Network, care conectează centre și școli implicate în educația elevilor supradotați. România nu a avut până acum un mecanism unitar. Studiul coordonat de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României și BrainMap Neuroscience este primul pas spre o infrastructură națională de identificare și sprijin pentru elevii cu potențial înalt.
Impactul proiectului depășește zona educației. Dincolo de cercetare, obiectivul este de a oferi profesorilor și părinților instrumente concrete pentru a înțelege cum funcționează mintea copiilor performanți. De multe ori, acești elevi sunt percepuți ca „dificili” sau „neatenți”, când în realitate ritmul lor de gândire depășește structura tradițională a clasei. O evaluare corectă a profilului cognitiv poate transforma un copil izolat într-un viitor inovator, dacă primește sprijinul adecvat la timp.
Prin această inițiativă, România intră într-o zonă de cercetare pe care până acum o importase doar din afară. Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, cunoscută pentru proiectele sale educaționale și pentru campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, aduce o abordare științifică aplicată în domeniul performanței. Parteneriatul cu BrainMap Neuroscience asigură expertiza tehnică necesară pentru ca studiul să fie compatibil cu standardele internaționale de neuroștiință educațională.
Mai important însă este efectul pe termen lung: dacă datele vor fi integrate în programele școlare și în formarea profesorilor, România ar putea trece de la un sistem care observă performanța întâmplător, la unul care o cultivă metodic. O astfel de transformare ar însemna nu doar mai mulți olimpici, ci o generație întreagă de tineri capabili să gândească critic, creativ și autonom.
Excelența, arată studiul, nu este o trăsătură rară, ci o resursă distribuită inegal, pe care doar un sistem inteligent o poate recunoaște. Iar dacă acest proiect reușește să o facă vizibilă, România ar putea, în sfârșit, să își construiască propria hartă a performanței, una în care fiecare copil are șansa de a fi descoperit la timp.