„Cred că nu apărea din considerente multiple. Cineva care vrea să ocupe o funcţie de rang înalt nu se prezintă cu activităţile de debut în profesie. În al doilea rând, mă gândesc că acelaşi cineva nu-şi prezintă părţile mai puţin dorite” a spus Tudorel Toader.

Cu privire la momentul la care preşedintele Klaus Iohannis ar putea lua o decizie cu privire la revocarea din funcţie a actualului procuror general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ministrul Justiţiei a spus că poate cel mult să „exprime o supoziţie” şi că preşedintele ar trebui să răspundă la această întrebare.
Luju.ro a scris că Augustin Lazăr „a refuzat în două rânduri să elibereze un disident anticomunist”, Iulius Filip. „În anii ’80, după ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceausescu şi şi-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul faţă de mişcarea anticomunistă „Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat şi arestat în mai multe rânduri (..) În final, acesta fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare cu executare pentru „propagandă împotriva orândurii socialiste””, scrie sursa citată, care susţine că Iulius Filip a încercat de două ori să fie liberat condiţionat, fiind refuzat de o comisie condusă de procurorul Augustin Lazăr.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Fostul ministru al Sănătății Sorina Pintea, condamnată la ...

Ion Iliescu, urmărit penal la 94 de ani. Procurorii din dosarul ...

Procurorul general, Augustin Lazăr, a precizat că între 1985-1986 a fost procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia şi a îndeplinit, periodic, atribuţii privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situaţia condamnaţilor ce îndeplineau fracţia de pedeapsă pentru liberare condiţionată. El subliniază că această comisie nu dispunea eliberarea deţinuţilor, ci doar verifica îndeplinirea criteriilor tehnice pentru eliberare.

El adaugă că pedepsele cu închisoarea se executau în temeiul mandatelor de executare emise în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, iar procesele-verbale ale Comisiei pentru liberare condiţionată se trimiteau instanţei de judecată competente a hotărî, persoanele condamnate putându-se adresa instanţei de judecată şi în cazul unor constatări negative ale Comisiei.