Top 3 probleme din toaletele publice moderne

1. Senzorul de lumină

Senzorul de lumină e, practic, magie. Nu trebuie să-ți bați capul căutînd întrerupătorul la intrare, nu trebuie să pui labele ude pe el cînd dai să ieși. Problema e că senzorii ăia, după 30 de secunde, sting lumina și devin mai adormiți decît Crin Antonescu într-o după-amiază de marți. Deci ajungi în situația în care, în timp ce stai la pisoar, trebuie să dai din mîini ca și cum te-ai îneca pentru ca să te vadă ochiul ăla din tavan și să aprindă la loc lumina. Mai greu e cînd senzorul te prinde în cabină, cu pantalonii în vine. Atunci intervine creativitatea, trebuie să faci un miniproiectil de hîrtie igienică sau să arunci un adidas în sus, cît să se vadă peste capul cabinei.

Citeste si: Interviul de angajare pentru șoferii agresivi

2. Senzorul de la veceu

De fiecare dată cînd stai pe o toaletă de-aia modernă, cu senzor, trebuie să fii mai atent la mișcări decît dacă ai jongla cu cuțite otrăvite în flăcări. La orice mișcare neașteptată, senzorul ăla poate s-o ia razna și să te trezești cu o tornadă de apă menajeră la cinci centimetri de posterior. Problema cu senzorul de la toaletă e că nu termini treaba cînd vrei tu, o termini cînd vrea el. Singura parte bună e că, dacă ai vreo cinci pisoare cu senzor la rînd, poți să te distrezi puțin încercînd să faci valul mexican cu toate.

Citeste si: Slugă până la moarte și dincolo de ea

3. Uscătorul de mîini

Uscătorul de mîini funcționează în patru mișcări. 1) Te speli cu detergent la chiuvetă. 2) Bagi mîinile sub uscător. 3) Aștepți 30 de secunde să-ți sufle aiurea pînă te convingi că nu funcționează. 4) Îți bagi picioarele și-ți ștergi mîinile de blugi. Pe lîngă faptul că uscătoarele sînt complet inutile, trebuie să ne punem o întrebare legitimă: cum a reușit inventatorul uscătorului de mîini să-l patenteze, pentru că, practic, ăsta nu altceva decît un foehn mai pătrățos și țintuit de perete?