Tot ce trebuie să ştii despre concediul de odihnă. Care sunt obligaţiile angajatorului

Dreptul la concediul de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor, iar acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari, potrivit avocatnet.ro.

Potrivit art. 145 alin. 1 din Codul muncii, durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare. Si in cazul unui contract individual de munca cu timp partial, chiar cu o ora sau doua ore pe zi, durata minima a concediului de odihna anual este tot de minim 20 de zile lucratoare.

VEZI ŞI: Un deputat vrea să intre în concediu de PATERNITATE. Demnitarul a făcut şi curs de puericultură

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

In urma modificarilor la Codul muncii operate in cursul lunii ianuarie a acestui an, legiuitorul a statuat ca la stabilirea duratei concediului de odihna anual, perioadele de incapacitate temporara de munca si cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului pentru ingrijirea copilului bolnav se considera perioade de activitate prestata.

Alte articole

Cum pot beneficia tații de concediu pentru creșterea copilului. Documentele solicitate de ANPIS

Angajatorii nu pot muta salariaţii între departamente fără acordul expres al acestora, chiar dacă sediul rămâne acelaşi

De asemenea, s-a mai prevazut si faptul ca, in situatia in care incapacitatea temporara de munca sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru ingrijirea copilului bolnav a survenit in timpul efectuarii concediului de odihna anual, acesta se intrerupe, urmand ca salariatul sa efectueze restul zilelor de concediu dupa ce a incetat situatia de incapacitate temporara de munca, de maternitate, de risc maternal ori cea de ingrijire a copilului bolnav, iar cand nu este posibil, urmeaza ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.

Veste BUNĂ pentru mame. Ce se întâmplă cu indemnizaţia pentru creşterea copilului

De multe ori, in practica, se intampla ca angajatorii sa nu permita salariatilor sa isi ia concediul de odihna anual, cu toate ca salariatii doresc acest lucru; intr-o astfel de situatie, daca salariatul nu primeste la plecarea dintr-o unitate (la incetarea contractului individual de munca), nici compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, salariatul are posibilitatea intentarii unei actiuni in instanta impotriva angajatorului sau in care sa solicite sumele de bani aferente concediilor neefectuate in ultimii trei ani anterior incetarii contractului individual de munca.

CITEŞTE ŞI: Românii, printre europenii cu cel mai lung program săptămânal de lucru