Tradiţii de Paşte. Băieţii care au împodobit porţile fetelor în noaptea Învierii şi-au primit răsplata

„Copiii, mai ales părinţii lor, băieţii cu tatăl lor procură crengi de brad, fac o cuvă specială pentru aceste crengi de brad şi fac o coroniţă foarte frumoasă pe care o să o împodobească cu flori cu hârtie de diferite culori. În zona noastră sunt maximum două culori car domină, dar am văzut şi în alte localităţi unde sunt foarte colorate aceste buchete. La fac de obicei în ajunul sărbătorii, sâmbătă, iar sâmbătă seara flăcăii se duc la porţile unde locuiesc fete şi le lasă acolo, fie le dau personal, fie le pun în curte. A doua zi de paşte, când băieţii se duc la udat, fetele ştiu ce buchet au primit de la fiecare băiat deoarece este trecut numele băiatului pe o parte a buchetului de flori. Nu doar că îl primeşte pe băiat la udat, ci face un pachet special pentru băiat, este un obicei destul de costisitor pentru fete, mai ales la casele unde sunt 2-3 fete, pentru că trebuie să facă pentru fiecare buchet cât un pacheţel cu ouă roşii, batistuţe, ciocolată de diferite mărimi şi bani„, a declarat pentru Agerpres pastorul reformat Porkolab Levente, din satul Dumbrăvioara.

Preotul a spus că acest obicei al împodobitului porţilor datează de foarte mult timp, întrucât nici el, nici bătrânii satului nu ar putea să spună de când se practică, chiar dacă acesta nu mai este un obicei care se adresează fetelor de măritat, ci fetiţelor.

Maestrul la care apelează băieţii pentru a le face coroniţe este Kantor Imre, în vârstă de 78 de ani, clopotarul satului, care contribuie împreună cu familia la realizarea decorurilor.

„Am 78 de ani, dar de când mă ştiu acest obicei există aici, în Dumbrăvioara, de atunci se făceau buchete pentru copii. Nu este greu absolut deloc să faci coroniţe, deoarece am crescut şi de mic copil îmi făceam. Acum ne luăm câte un brad mai solid, pe care îl formăm şi-l facem să arate ca un buchet, pe care după aceea îl vom împodobi. Am făcut la comandă pentru nepoţii mei, am două fete şi când erau mai tinere le făceam, dar şi pentru nepoţii mei, băieţi, le făceam lor. A fost o plăcere să fac aceste buchete, când mai multe, când mai puţine, depinde cât a fost comanda„, a spus Kantor, adăugând că fiica sa confecţionează florile din hârtie creponată care decorează coroniţele.

Alte articole

O echipă de fizicieni a găsit secretul pentru paste perfecte, reușind să câștige premiul Ig Nobel

Mihaela Bilic dezvăluie cum trebuie mâncate pastele ca să nu ne îngrășăm: „Sunt mici secrete care fac diferența”

Întrebat de unde a făcut rost de crenguţe de brad, întrucât Dumbrăvioara este situată în zonă de deal, iar în zonă predomină foioasele, Kantor Imre a răspuns că, împreună cu familia preotului, a păstrat brazii de Crăciun într-un loc întunecos, de regulă în pivniţă, iar din acest motiv crenguţele de brad arată ca recent tăiate din pădure.

Preotul Porkolab Levente a mai arătat că în noaptea de Înviere în Dumbrăvioara mai există un obicei, practicat de băieţii mai mari, flăcăii satului, care se adună într-un loc numai de ei ştiut şi de acolo pornesc către o casă aleasă de ei.

„Casa este aleasă din mai multe motive: fie că acolo locuieşte o fată mai frumoasă, fie că fata nu are prieten sau are prieten din altă localitate. Băieţii duc cu ei un sac cu rumeguş şi îl împrăştie prin grădină sau în faţa porţii. Îşi golesc sacul de rumeguş, după care pleacă. În ultima vreme foarte mulţi părinţi stau să-i pândească, dar flăcăii sunt mai ageri. Un tată a plecat cinci minute, să bea apă, după ce a stat treaz toată noaptea, dar cinci minute au fost suficiente pentru băieţi, care au stat la pândă, ca să golească sacul în faţa porţii. Şi nouă, într-un an, de la intrarea în bucătărie până la poartă, aproximativ 25-30 de metri, ne-au umplut grădina cu rumeguş”, a afirmat preotul.

Acesta a mai spus că tot la Dumbrăvioara, băieţii mai au obiceiul ca în noaptea Învierii să scoată porţile din balamale şi să le ascundă.

„Mai scot porţile din balamale şi dispar în întunericul nopţii, fără să fie observaţi, şi asta tot în noaptea de Înviere. Dacă poarta nu este sudată sau legată cu ceva, băieţii neapărat vor scoate poarta şi vor dispărea şi asta înseamnă că părintele va avea nevoie de câteva zile pentru a-şi căuta poarta. Este amuzant, pentru că oamenii când se duc la slujbă, stau în faţa porţii sau pur şi simplu se plimbă, văd că de la ei a dispărut poarta”, a spus preotul, care a menţionat că într-un an i-a luat trei zile ca să îşi găsească poarta.