Moş Nicolae e cunoscut ca fiind ocrotirorul copiilor, mai ales al celor nevoiași. În nopatea de 5 spre 6 decembrie, Moș Nicolae, așa cum este cunoscut în popor, le lasă micuților jucării și dulciuri în ghetuțe.

Tradiţii şi obiceiuri de Moş Nicolae. Copiii îşi lustruiesc încălţările pentru a primi cadouri

Alte Articole

Vestea tristă a dimineții. Din păcate, e vorba despre Camelia ...

Baia la porumbei – când, cum și cel rol are sarea de ...

Cum să faci cea mai bună negresă. Doar aşa îţi iese blatul ...

Sunt numeroase tradiţii şi obiceiuri pe care oamenii încă le respectă de Moş Nicolae. Spre exemplu, copiii au fost învăţaţi de mici că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele şi să le pună la geam ca să primească cadouri de la Moş Nicolae. Sunt răsplătiţi numai dacă au fost cuminţi tot anul. Altfel, vor primi doar o nuieluşă.

De regulă, în ziua de 6 decembrie, oamenii primesc în dar portocale. E o tradiţie de care încă se ţine cont fiindcă se spune că aduce noroc. Potrivit legendei, obiceiul e asociat cu cei trei săculeți cu aur pe care Nicolae i-a dăruit celor trei fiice ale unui nobil amărât, care doreaua să se căsătorească, dar nu aveau zestre. Așa au devenit devenit săculeții simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur, asemănătoare cu portocalele.

Tot de Moş Nicolae se practică obiceiul cu cadourile în şosete. A apărut tot de la legenda cu săculeţii de aur. Când a vrut să lase un săculeț pentru cea de-a treia fiica a nobilului, Nicolae și-a dat seama că este urmărit și pentru a nu fi descoperit s-a urcat pe casă și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-un ciorap pus la uscat.

De Moş Nicolae se spune că nu e bine să oferi în dar obiecte ascuţite sau de culoare neagră, însă nici produse de machiaj sau bijuterii, pentru că se spune că acestea ar aduce ghinion persoanei care le primește.

Care e legenda lui Moş Nicolae

Se spune că Moş Nicolae şi Moş Crăciun sunt rude. Tocmai de aceea seamănă atât de mult. Sunt doi bătrâni cu barbă lungă, albă, îmbrăcaţi în roşu şi alb. Sfântul Nicolae a trăit în secolul al IV-lea d.Hr., în Orientul Mijlociu. El s-a născut în orașul Patara, în provincia Lichia, situată în partea asiatică a Turciei de azi.

Toată lumea îl cunoştea şi îl aprecia pentru bunătatea şi generozitatea lui. Toţi banii moşteniţi de la părinţi a decis să-i ofere oamenilor săraci. Apoi, a plecat în în pelerinaj în Țara Sfântă. La întoarcere el a fost făcut episcop, iar la bătrânețe s-a retras la mănăstirea din Sion, unde a stat până când s-a stins din viață, însă nu se știe cu exactitate data la care a murit. O variantă ar fi anul 345 după Hristos. În prezent, rămășițele sale se află în orașul italian Bari.