Noi inechități în Legea Pensiilor. Cine sunt românii care vor încasa mai puțin, deși au muncit mai mult

Principalul punct de discordie se axează pe munca prestată înainte de 1989, perioadă în care săptămâna de lucru cuprindea șase zile, inclusiv sâmbăta. În ciuda faptului că legea recent adoptată garantează că nicio pensie nu va scădea, ea nu recunoaște zilele de sâmbătă ca parte a stagiului de cotizare, ignorând astfel munca suplimentară din acele timpuri.

Sub regimul comunist, muncitorii români erau adesea solicitați să lucreze inclusiv în zilele de sărbătoare sau să participe la activități agricole obligatorii în weekenduri. Conform unui decret din 14 martie 1990, săptămâna de lucru a fost redusă la cinci zile, însă pentru cei care au lucrat până atunci, orele suplimentare nu se contabilizează în calculul noilor pensii, scrie Newsweek.

Aceasta lasă multe persoane într-o situație dificilă, mai ales că multe dintre firmele de atunci fie s-au desființat, fie au pierdut arhivele necesare pentru a dovedi aceste ore de muncă. Deși pensionarii pot solicita documente de la primării sau de la Arhivele Naționale, procesul este adesea complicat și demoralizator.

Pe lângă nevoia de a depune documente justificative între 1 septembrie 2023 și 1 martie 2025, există propuneri pentru acordarea unui punct bonus pentru fiecare an lucrat în aceste condiții dificile, echivalentul a 81 de lei, o recunoaștere simbolică a eforturilor depuse.

Alte articole

Se modifică legea pensiilor. Cine sunt românii cărora li se face dreptate după ani de zile: ”Statul a uitat de ei”

Categoria de români care nu se poate pensiona, sistemul de pensii nu-i recunoaște. Nu primesc 1 leu la bătrânețe, rămân complet descoperiți financiar

Prevederile Legii Pensiilor

Art. 136. – (1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel:

a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;

b) 24,5 zile (196 ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 1 martie 1990;

c) 23,6 zile (189 ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990 – 30 septembrie 1990;

d) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990-1 ianuarie 1997;

e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lună, pentru anul 1997;

f) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 1998;

g)21,50 zile (172 ore) pe lună, pentru anul 1999;

h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lună, pentru anul 2000;

i) 21,42 zile (171,36 ore) pe lună, pentru anul 2001;

j) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 2002;

k) pentru anul 2003 și în continuare numărul mediu de zile și, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la zilele de sărbătoare legală.

(2) În situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate salariile, la determinarea punctajelor lunare se utilizează, în locul acestora, salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.

Citește și: Guvernul a decis când va plăti banii așteptați de sute de mii de români