Ultimele clipe ale lui Mihai Eminescu, povestite de un martor ocular. Cum a murit MARELE POET

După ani întregi de cercetare și verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu, scriitorul Nicolae Georgescu a ajuns la concluzia că marele poet a sfârșit în urma unui asasinat, din cauza activității sale jurnalistice. Autorul susţine că, în timp ce era spitalizat la clinica doctorului Suțu, Mihai Eminescu a fost lovit intenționat de un alt pacient, lovitura provocându-i moartea, potrivit jurnalul.ro. În argumentarea sa, se sprijină pe declarația frizerului Dumitru Comanescu, martor ocular al episodului.

Iată cum îşi amintea că s-a petrecut evenimentul Dumitru Cosmănescu:

„(…) Când s-a întâmplat nenorocirea că s-a îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la Şuţu, unde i s-a dat o cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc şi acolo, şi mă duceam bucuros. Uneori veneau să-l vadă prieteni, Grigore Manolescu, Hasnaş, şi alţii care-i ziceau lui Eminescu ‘maestre’ şi el râdea, bătându-i pe umăr.

Cât a stat la Şuţu, eu cel puţin nu l-am văzut altfel decât scriind. Scria toată ziua, coli peste coli, şi era foarte liniştit. Dar soarta a făcut însă ca într-o zi să-l văd murind, aş putea zice, pe braţele mele.

Alte articole

Primul muzeu dedicat lui Mihai Eminescu se deschide în București. Unde se află și ce pot vedea vizitatorii

Grigore Leșe, luat cu ambulanța și dus la spital după un spectacol în Botoșani

…Venisem la Şuţu, cam pe la 3 după amiază. Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitându-se lung la mine: ‘Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm şi să te învăţ să cânţi Deşteaptă-te, Române!’.

Eu care ştiam că nu e bine să-i fac împotrivă am ieşit cu el în grădină, unde se vede că-l trăgea soarta. Şi a început să cânte „Deşteaptă-te, Române”, şi eu după el. Cânta frumos, avea voce.

Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat şi cu sângele şiruindu-i pe haine, spunându-mi: ‘Dumitrache, adu’ repede doctorul că mă prăpădesc … Ăsta m-a omorât!’.

L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea. I-am potrivit capul pe pernă şi când am tras mâna îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Şuţu în cap, şi ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorbă afară, că nu e nimic… Dar după o jumătate de oră, bietul Eminescu murise!„.

Citeşte şi: MIHAI EMINESCU, în documentarul „Eminescu, Veronica, Creangă”, realizat în 1914 VIDEO