Un al cincilea satelit al planetei Pluto, descoperit cu ajutorul telescopului Hubble

Acest satelit, vizibil în imaginile furnizate de Hubble ca o pată de lumină, are după câte se pare o formă neregulată, iar diametrul său este cuprins în intervalul 10-25 kilometri.

Satelitul se află pe o orbită circulară de 95.000 de kilometri în diametru în jurul lui Pluto.

„Sateliţii lui Pluto se află pe orbite de mărimi diferite, care par să se potrivească perfect unele în altele, semănând puţin cu păpuşile ruseşti„, a declarat mark Showalter de la Institutul SETI, coordonatorul echipei care a făcut descoperirea.

Astronomii sunt intrigaţi de faptul că o planetă atât de mică cum este Pluto poate avea un sistem atât de complex de sateliţi naturali.

Alte articole

Șoc la nivel COSMIC: 28 februarie 2026 deschide poarta către abundență. Mesajul astrelor care dezvăluie secretele ascunse ale tuturor zodiilor

Cer astronomic rar în 2026: patru planete în Capricorn pun în mișcare schimbări profunde, perioadă decisivă până pe 20 ianuarie

Descoperirea noului satelit, denumit provizoriu P5, furnizează indicii suplimentare despre felul în care s-au format şi evoluat Pluto şi sateliţii săi.

Potrivit celei mai uzitate teorii, aceşti sateliţi ar reprezenta rezultatul unei coliziuni care s-a produs în urmă cu câteva miliarde de ani între Pluto şi un asteroid de mari dimensiuni din centura lui Kuiper, care cuprinde un număr foarte mare de astfel de corpuri.

Charon, cel mai mare dintre sateliţii lui Pluto, a fost descoperit în 1978.

În 2006, telescopul Hubble a detectat alţi doi sateliţi ai acestei planete pitice, Nix şi Hydra. În 2011, datele transmise de Hubble au permis savanţilor să identifice un al patrulea satelit natural al lui Pluto, denumit P4.

Sonda spaţială New Horizons lansată de NASA se află în prezent pe drumul spre marginea sistemului nostru solar şi urmează să realizeze o survolare, în mare viteză, a planetei pitice Pluto, în 2015.

Sonda New Horizons va transmite astfel spre Terra primele imagini detaliate cu Pluto şi sateliţii săi.

Astronomii contează în anii viitori pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, ca şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în centura lui Kuiper.

Iniţial considerată planeta cea mai îndepărtată de Soare, Pluto a fost clasată în categoria „planetelor pitice” de către Uniunea Internaţională a Astronomilor, în 2006, reducând astfel la opt numărul planetelor din sistemul nostru solar.