Un an de la Fukushima. Uluitoarea reconstrucţie a Japoniei GALERIE FOTO

În ziua de 11 martie, 2011, coasta de est a Japoniei era lovită de un cutremur apocaliptic, de 9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami devastator, care a "măturat" în mai puţin de un minut o mare parte din zona ţărmului, lovind şi centrala nucleară de la Fukushima. De acolo, a început o altă tragedie, cea a contaminării radioactive, cu efecte pe viaţă pentru cei afectaţi de dezastru.

11 mart. 2012, 06:17

Catastrofa de acum un an a lăsat Japonia cu multe semne de întrebare în privinţa securităţii nucleare. Chiar dacă au reuşit, cu timpul, să se protejeze de cutremurele de pământ cele mai puternice, construind infrastructuri şi clădiri adaptate caracteristicilor seismice ale teritoriului lor, japonezii nu sunt nici astăzi la fel de bine pregătiţi pentru a contracara efectele devastatoare ale unui dezastru nuclear.

Reactoarele de la centrala nucleară Dai-Ichi, de la Fukushima, grav afectate în urma seismului din 11 martie 2011, le-au demonstrat japonezilor că, în ciuda tehnologiei extrem de avansate pe care o dezvoltă şi o perfecţionează incontinuu, sunt încă vulnerabili la chestiuni considerate a fi de rutină, la situaţii ce ar fi putut fi prevăzute şi evitate.

Mai mult decât atât, după defecţiunile provocate de valul devastator reactoarelor centralei, care au dus la eliberarea în atmosferă a norilor radioactivi, precum şi la contaminarea apelor până-n larg, japonezii nu au găsit încă soluţia infailibilă la astfel de probleme.

Cu toate acestea, un studiu din 2008 atrăsese atenţia asupra pericolului pe care l-ar reprezenta valurile de peste 10 metri pentru Centrala Fukushima Daiichi, iar problema mai fusese ridicată de experţii în energie nucleară la o întrunire G8. reprezentanţii companiei japoneze TEPCO considerau ânsă că un asemenea risc ţine de domeniul fantasticului, astfel încât au ignorat avertismentele. Aceastea aveau să se adeverească însă peste 3 ani, când cutremurul şi valul devastator au luat cel puţin 15.000 de vieţi omeneşti.

No-Man’s-Land

Acum, la un an de la catastrofă, se menţine zona de excluziune din jurul centralei, chiar dacă în rest, zonele afecate de tsunami au fost aproape în totalitate curăţate şi reconstruite.

În zona de excluziune însă, nimic nu te pregăteşte pentru ceea ce este acolo. Pare un „oraş-fantomă, un „no-man’s-land”. Ca să intri acolo, trebuie să îmbraci neapărat costumul de protecţie şi să porţi mască.

În acea zonă timpul pare că s-ar fi oprit în loc, după cum este descris într-un documentar recent difuzat de Fox News, cu ocazia comemorării unui an de la dezastrul din Japonia. În acea zonă încă sunt deşeurile lăsate de dezastru. Urmele „apocalipsei” de la 11 martie 2011 sunt încă prezente.

Satele din zona de excluziune sunt pustii, iar localnici care au fost evacuaţi mai intră din când în când acolo, la casele lor, pentru a-şi mai lua din bunuri sau pentru a-şi mai vizita proprietăţile. De fiecare dată, la ieşire, sunt supuşi unui control minuţios, cu ajutorul scanerelor. Acolo nu mai trăieşte nicio vieţuitoare, cu excepţia păsărilor, care nu pot fi oprite să survoleze zona.

Guvernul japonez a anunţat în luna decembrie un plan pentru dezafectarea centralei nucleare, dar a menţionat că va dura între 2 şi 3 decenii pentru a fi dezafectată în totalitate. Centrala a reuşit să fie, deocamdată, doar stabilizată.

Teama de cutremurul „cel mare”

În timp ce la Fukushima mai este mult şi bine de lucru, japonezii din Tokyo se tem acum că un cutremur devastator ar putea lovi capitala ţarii şi ar pune-o la pământ.

Haruko Matsumoto, o japoneză de 72 de ani, trăieşte cu această spaimă şi nu se sfieşte să şi-o mărturisească. Ea se afla într-o sală de dans când a fost cutremurul din 11 martie 2011 şi spune că atunci a crezut că acela era „cel mare”. Acum însă este convinsă că acesta nu a sosit încă, dar că ar putea veni cât de curând.

„Dacă studiem mai atent istoria seismelor, putem să tragem concluzia că va urma în curând un mare cutremur la Tokyo”, a estimat la rândul său specialistul Shinichi Sakai, de la Institutul de Cercetări Seismice al Universităţii din Tokyo. Şi Guvernul japonez a anunţat că sunt 70% şanse ca un seism cu magnitudinea de peste 7 grade pe scara Richter să se producă în următorii 30 de ani.

Capsula antiseismică ar putea salva multe vieţi

Un lucru este însă cert, acela că oraşul Tokyo a fost construit într-un loc în care nu trebuia. Capitala niponă se află exact la intersecţia a trei plăci tectonice.

În 1923, un seism cu magnitudinea de 7,9 pe scara Richter a făcut 105.000 de victime la Tokyo.Guvernul nipon spune că, acum, un cutremur cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter ar putea face 11.000 de morţi şi ar putea distruge 850.000 de clădiri, la Tokyo. În aceste condiţii este dificil să îţi păstrezi sângele rece.

În ceea ce priveşte măsurile de protecţie în caz de cutremur, populaţia din Tokyo privilegiază locuinţele cu subsol, pe care le consideră foarte stabile şi primele etaje, pentru a evita balansul accentuat în caz de seism, precum şi cel al ascensoarelor oprite după un seism puternic.

de asemenea, după cutremurul apocaliptic, în japonia au apărut noi produse, cum ar fi „capsulele antiseismice” şi cele „antitsunami”. Au existat până acum aproximativ 3.000 de comenzi de asemenea produse, care onstau într-o sferă galbenă, cu diametrul de 1,2 metri, în catre încap până la patru persoane.

„Dacă această capsulă ar fi existat, atunci aproape toate victimele seismului şi ale valului uriaş ar fi putut fi salvate” de la moarte, a declarat Shouji Tanaka, preşedintele societăţii Cosmopower.