Declinul fabricii din Slobozia a început încă de acum doi ani când o creanţă a Distrigaz Sud de 53 de milioane a fost preluată de Chemgaz, o firmă înfiinţată chiar în acelasi an, al cărei acţionar este  un offshore din Belize. Chemgas este asciată imperiului chimico-agricol  InterAgro al miliardarului Ioan Niculae, care deţine şase fabrici de îngrăşăminte în ţară. În contul acelei datorii, Chemgas a preluat, treptat, mare parte a patrimoniului Amonil şi chiar mulţi dintre salariaţi. La un moment dat Amonil ajunsese să funcţioneze plătind chirie către Chemgas pe propriile instalaţii. Mai mult, din 2009 până la sfârşitul anului trecut, Amonil a fost nevoită să facă un troc cu InterAgro care presupunea ca firma lui Niculae să-i  furnizeze gaze la schimb cu toate produsele pe care Amonil le producea. Cu alte cuvinte, nimic din ce producea Amonil nu mai putea fi vândut pentru că totul îi aparţinea InterAgro. La acea dată conducerea societăţii a motivat acest troc prin necesitatea de a păstra salariaţii ca să se evite convulsiile sociale.

În condițiile în care a fost lipsit de „obiectul muncii” combinatul a fost nevoit să schimbe obiectul activității pentru a supraviețui. Recent, Consiliul de Administrație a votat pentru schimbarea obiectului principal de activitate de la fabricarea de îngrășăminte la producerea de energie electrică. O centrală în cogenerare cu două turbine de câte 6 MW va fi instalată pe platforma combinatului pe un teren cesionat de aceeaşi Chemgas pentru care Amonil va trebui să plătească 13 milioane de lei.

Amonil Slobozia a fost înfiinţată în 1969 şi are ca obiect de activitatea fabricarea îngrăşămintelor şi a produselor azotoase. Din 1993 compania a devenit cel mai mare producător de uree din ţară, produsele sale fiind exportate, până anul trecut, pe patru continente. Amonil este listată la Bursă unde are o capitalizare de 15,2  milioane de lei. Trei offshore-uri din Belize şi Cipru deţin 64% din acţiunile companiei.