Un CUTREMUR major ar putea lovi România în 2020. Avertismentul unui geolog celebru

Un cutremur major s-ar putea înregistra în România în acest an. Numărul cutremurelor de mare instensitate va crește în anul 2020 din pricina încetinirii mișcării de rotație a Pământului. În românia este foarte posibil să apară un cutremur de o intensitate mare în ultima parte a anului. Mai precis, pe 13 septembrie! Cel puțin așa anunță un geolog rus de renume, Victor Bokov.

Un celebru geolog rus face un anunţ-şoc. Cutremur devastator în România în 2020. La ce dată şi în ce zonă va avea loc 

Acest geolog rus susține că în anul care urmează, pe teritoriul României vor avea loc și alte trei cutremure de intensitate mai mică: pe 10 martie, pe 4 iunie și pe 26 august. Se pare că aceste cutremure se vor produce în Buzăn, conform spuselor lui Bokov. Vă reamintim că în 2019 cel mai însemnat cutremur din România a avut magnitudinea de 4,7 pe scara Richter şi s-a produs în judeţul Suceava, pe data de 18 mai.

Seismicitatea din România este grupată în mai multe zone epicentrale: Vrancea, Făgăraș – Câmpulung, Banat, Crișana, Maramureș și Dobrogea de Sud. Alte zone epicentrale de importanță locală pot fi descoperite în Transilvania, Galați, în zona Jibou și râul Târnava, în partea de nord și de vest a Olteniei, în nordul Moldovei și în Câmpia Română.

Şeful seismologilor din România: „Trebuie să ne aşteptăm la un cutremur mare în Vrancea”

Cu toate acestea, mulți oameni de știință susțin că probabilitatea de a anticipa un cutremur de mare amploare este foarte mică. Mișcările tectonice nu pot fi încadrate în anumite tipare, de cele mai multe ori. Momentul în care se va produce un cutremur este aproape imposibil de detectat cu adevărat și poate fi înregistrat de aparate doar cu câteva secunde înainte.

Alte articole

Cutremur cu magnitudinea 3,6 în Vrancea

Un nou seism în Vrancea. România se pregăteşte de „marele cutremur”

România este o ţară cu potenţial seismic ridicat, aspect evidenţiat de studiile de hazard seismic şi de prevederile codului de proiectare seismică P100. Practic, în orice moment se poate produce un cutremur cu magnitudine mai mare de 7 în Zona Seismică Vrancea, la adâncimi între 60 şi 180 km. Şi această zonă nu este singura în care pot avea loc cutremure cu potenţial distructiv.

 Ce spune Mărmureanu despre marele CUTREMUR care va lovi Vrancea

Pe ce se bazează aceste afirmaţii? Principala dovadă e reprezentată de evidenţa cutremurelor ce au avut loc până în prezent şi de efectele lor. Următoarea aplicație webGIS prezintă epicentrele cutremurelor din România şi din împrejurimi, conform Selecției de Cutremure din Regiune BIGSEES bazată pe Catalogul Oficial de Cutremure ROMPLUS, realizat de către INFP.

Zona subcrustala Vrancea (VR)

Regiunea Vrancea este o zona seismica complexa de convergenta continentala, situata la contactul a 3 unitati tectonice: placa Est – Europeana, subplacile Intra – Alpina si Moesica (Constantinescu et al., 1976).

Cea mai puternica activitate seismica pe teritoriul Romaniei se concentreaza la adancimi intermediare (60 – 200 km), intr-un corp litosferic mai rece, in coborare gravitationala, orientat aproape vertical. Activitate ridicata a fost observata in doua domenii de adancime – intre 80 si100 km, si respectiv intre 120 si 160 km . Cutremurele puternice din secolul XX s-au produs in ambele segmente: seismele din 1977 (Mw 7.4) si 1990 (Mw 6.9) in segmentul superior, iar evenimentele din 1940 (Mw 7.7) si 1986 (Mw 7.1) in cel inferior.

Rata de producere a cutremurelor puternice – intre unu si sase evenimente cu magnitudine Mw > 7.0 pe secol – intr-un volum focal extrem de restrans implica un nivel inalt al ratei deformarii relative/specifice (~3.5×10-7 an-1). Procesul tectonic la adancime apare ca decuplat, in mare masura, de tectonica in crusta.

In ceea ce priveste mecanismul focal al cutremurelor vrancene de adancime intermediara, falierea inversa – cu axa extensiilor (T) aproape vericala si axa compresiilor (P) cvasi-orizontala – caracterizeaza toate evenimentele majore (Mw > 6) si, de asemenea, peste 90% din evenimentele studiate, indiferent de magnitudinea lor (Enescu, 1980; Oncescu si Trifu, 1987; Enescu si Zugravescu, 1990; Radulian et al., 2000). Relativ la orientarea planelor de falie, s-au evidentiat doua solutii tipice: (I) planul de falie orientat aprox. NE – SV si inclinat spre NV, iar axa P perpendiculara pe Arcul Carpatic; si (II) planul de falie orientat aprox. NV – SE, iar axa P paralela cu arcul muntos. Datele disponibile – atat macroseismice cat si instrumentale – indica solutii de tip (I) pentru toate cutremurele cu Mw > 7.

Mecanisme de tip faliere normala sau alunecare laterala/ in directie au fost rar observate, pentru evenimente localizate cu precadere la marginea superioara si respectiv inferioara a volumului seismogen (Radulian et al., 2000).

Regimul tensional in zona subcrustala Vrancea este predominant compresiv.

Zona Est-Vrancea (EV)

Seismicitatea superficiala in regiunea Vrancea se distribuie difuz spre est fata de Arcul Carpatic, intr-o banda delimitata de falia Peceneaga – Camena la nord, si de falia Intra-Moesica la sud (asa-numita subplaca a Marii Negre). Seismicitatea consta din cutremure de marime moderata, care nu depasesc magnitudinea 6. Manifestari explozive ale activitatii seismice – sub forma secventelor seismice sau a roiurilor de cutremure – sunt frecvente in aceasta zona (de ex. in regiunea Ramnicu Sarat – Focsani, in aria Vrancioaia).

Rata momentului seismic in crusta, in zona Vrancea (~5.3×1015 Nm/an) este mult mai mica decat rata in domeniul subcrustal (~1.2×1019 Nm/an) (Radulian et al., 2000).

Diversitatea mecanismelor focale – falierea inversa, alunecarea laterala si falierea normala sunt observate in egala masura – indica un camp de tensiune complex, caracteristic tranzitiei de la regimul compresiv predominant la adancime, la regimul extensional predominant in crusta.

Zona Fagaras-Campulung (FC)

Zona Fagaras – Campulung este situata in partea de rasarit a Carpatilor Meridionali. Este caracterizata de socuri ce pot ajunge pana la Mw~6.5, cele mai puternice cutremure de suprafata inregistrate pe teritoriul Romaniei. Ultimul cutremur major s-a produs pe 16 ianuarie 1916 (Mw=6.4) si a fost urmat de o importanta activitate de replici.

Distributia epicentrelor pune in evidenta doua grupari semnificative: una localizata in partea de vest a zonei, care include socurile cele mai mari puternice (Mw~6), cealalta situata la est (regiunea Sinaia), cu evenimente mai mici (Mw

Mecanismele focale sunt de tip alunecare laterala si faliere normala, indicand un camp de tensiune extensional. Falierile de tip alunecare laterala predomina, planele de falie fiind orientate NV-SE (Enescu et al., 1996).

Zona Danubiana (DA)

Zona seismogena Danubiana reprezinta extremitatea vestica, adiacenta fluviului Dunarea, a unitatii orogene a Carpatilor Meridionali.

Rata activitatii seismice este relativ ridicata, in special la granita cu Serbia si dincolo de aceasta, peste Dunare. Magnitudinea observata nu depaseste valoarea de 5.6.

Putinele solutii de mecanism focal disponibile indica faliere normala, cu axa T orientata aprox. N-S, in concordanta cu regimul de tensiune extensional din Carpatii Meridionali (Oncescu et al., 1988; Radulian et al., 2000).

Zona Banat (BA)

Contactul intre Depresiunea Panonica si orogenul Carpatic se intinde in intregime de-a lungul granitei vestice a Romaniei.

Distributia seismicitatii indica existenta a doua arii active, relativ distincte: Banat, la sud si Crisana-Maramures, la nord, desi diferente tectonice sau geostructurale intre cele doua zone nu au fost puse in evidenta.

Seismicitatea zonei Banat se caracterizeaza prin relativ numeroase cutremure cu magnitude Mw>5, dar fara sa depaseasca Mw 5.6. Socurile mai puternice, care sunt de obicei urmate de secvente de replici, apar grupate in timp (in ferestre de cateva luni).

In contrast cu mecanismele focale observate in aria avanfosei Carpatilor (cu exceptia zonei crustale Vrancea) si in Carpatii Meridionali, unde falieri inverse nu au fost puse in evidenta, aici falierile inverse si alunecarile laterale sunt predominante. Ele contureaza un camp regional de compresie orizontala pe directie E-V, in concordanta cu un model aproximativ radial al regimului extensional din Bazinul Panonic (Grunthal and Stromeyer, 1992), care implica compresie pe directie E-V la est de bazin, in regiunea intra-Carpatica.

Zona Crisana-Maramures (CM)

Cataloagele de cutremure istorice raporteaza producerea de evenimente cu magnitudine mai mare decat 6 in Crisana-Maramures (catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999 – 1 eveniment, Shebalin et al., 1998 – 2 evenimente, in prima jumatate a secolului XIX). Pe baza informatiei istorice sunt de asemenea raportate mai multe cutremure cu efecte distrugatoare, cu magnitudine peste 5. In perioada instrumentala insa (incepand cu secolul XX), a fost localizat in zona un singur eveniment cu magnitudine apropiindu-se de 5.

Zona Barlad (BD)

Depresiunea Barlad este o depresiune de subsidenta situata la NE de regiunea Vrancea, in Platforma Scitica, si reprezinta prelungirea catre NV a Depresiunii Predobrogene. Cutremurele observate sunt de marime moderata – nu depasesc Mw=5.6.

Solutiile de plan de falie disponibile indica un regim de stres predominant extensional. Falierea normala este probabil legata de falierea in trepte, evidentiata in Depresiune (Mutihac si Ionesi, 1974).

Zona Predobrogeana (BD)

Zona seismogena apartine marginii de sud a Depresiunii Predobrogene, urmarind aliniamentul faliei Sfantul Gheorghe.

In linii generale, seismicitatea si caracteristicile mecanismelor focale sunt similare cu cele evidentiate pentru depresiunea Barlad: activitate seismica moderata (Mw

Zona Intramoesica (IM)

Falia Intramoesica traverseaza Platforma Moesica in directie SE-NV, separand doua sectoare distincte, cu constitutie si structura diferite, ale fundamentului. Desi este o falie adanca bine definita, atingand baza litosferei (Enescu, 1992), si se extinde catre sud-est pana in regiunea Faliei Anatoliene (Sandulescu, 1984), activitatea seismica asociata este slaba si sporadica (numai doua evenimente cu magnitudine mai mare decat 5, ambele raportate in perioada instrumentala). Adancimea focarelor (atunci cand poate fi constransa) are valori relativ mari (h~35 km), sugerand un proces activ in crusta inferioara sau in mantaua superioara.

Foarte putinele solutii de mecanism focal disponibile pentru aceasta zona sunt toate consistente cu regimul extensional observat in aria avanfosei Carpatilor (cu exceptia regiunii crustale Vrancea).

Depresiunea Transilvaniei (TD)

Aceasta zona seismogena este definita numai pe baza informatiilor istorice.

Activitatea seismica aproape lipseste in prezent. Cu toate acestea, mai multe cutremure cu magnitudine peste 5 (doua evenimente avand Mw > 5.5) au fost raportate pe baza documentelor istorice, importante efecte distructive fiind consemnate in Transilvania (catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999).