Peste 20 de persoane de la mai multe asociaţii ecologice din Cluj-Napoca au lăsat, marţi seară, câte o pungă cu peşti morţi la sediile filialelor judeţene ale PDL şi UDMR, atrăgând atenţia că Ministerul Mediului ignoră problemele grave pe care proiectul minier de la Roşia Montană le-ar implica prin folosirea cianurii în exploatarea minieră, potrivit Mediafax.

Participanţii la acţiune au avut pancarte pe care scria „Vrem natură, nu cianură” şi au scandat „PDL iubeşte cianurile” şi „UDMR iubeşte cianurile”.

Alte Articole

Lacrimi de durere la priveghiul lui Costel Corduneanu. Un detaliu ...

Schimbare radicală în ceea ce priveşte ajutoarele sociale. ...

Doliu înainte de Paşte în Biserică, Părintele Ioachim, de ...

„A fost o acţiune de comemorare a 12 ani de la accidentul cu cianuri de la Baia Mare, când digul iazului de decantare de la mina Aurul s-a rupt şi aproximativ 100.000 de metri cubi de apă cu cianură au ajuns în Săsar, apoi în Tisa şi Dunăre. În această zi, Ministerul Mediului alege o dată în plus să ignore problemele grave de mediu pe care proiectul minier de la Roşia Montană le-ar implica. Este de aşteptat ca ministrul Mediului, Borbely Laszlo, să semneze acordul de mediu. Am dus peşti cianuraţi la PDL şi UDMR ca avertisment la ceea ce s-ar putea întâmpla când se foloseşte cianura la activitatea de minerit„, a spus unul dintre protestatari.

Manifestarea nu a fost autorizată, iar participanţii au fost însoţiţi de jandarmi la cele două sedii de partide.

În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, digul iazului de decantare a apelor industriale, al societăţii româno-australiene „Aurul” Baia Mare, s-a rupt pe o porţiune de 25 de metri, iar prin această spărtură s-au scurs 100.000 de metri cubi de ape cu cianuri, dar şi metale grele. Acestea au ajuns întâi în râul Lăpuş, s-au vărsat în Someş şi apoi în Tisa, traversând zone din Ungaria şi Iugoslavia, pentru a ajunge în Dunăre şi, apoi, din nou pe teritoriul României.

Statul român deţinea aproape jumătate din acţiunile societăţii „Aurul”, iar capitalul majoritar aparţinea companiei australiene Esmeralda Ltd. – primul investitor străin în industria minieră din România. Deversarea apelor poluate cu cianură a făcut ca, în unele sectoare de râu, concentraţia maximă admisă a acestei substanţe în apă să fie depăşită de aproape 800 de ori.

La vremea respectivă, specialiştii au estimat că 1.000 de tone de peşte au fost otrăviţi în răurile Lăpuş, Tisa şi Somş.

Ungaria a cerut despăgubiri de o sută milioane de dolari pentru pagubele provocate de accidentul ecologic produs la societatea minieră „Aurul” Baia Mare, firmă care, ulterior, şi-a schimbat numele.

În 27 ianuarie 2009, România a fost condamnată pentru că nu a evaluat bine riscurile utilizării cianurii în mina de la Baia Mare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) explicând că s-a încălcat dreptul la respectarea vieţii private.