Un iranian condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism cere azil în România

Acuzaţia de apostazie (adică renunţarea publică la o anumită credinţă religioasă; renegarea unei doctrine sau concepţii) adusă lui Habib Bastam „se fundamentează pe faptul că acesta s-a născut din părinţi musulmani, iar la vârsta maturităţii a acceptat Islamul, conformându-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi să declare verbal şi prin fapte renunţarea de Islam, ocupându-se totodată de organizarea de întruniri evanghelice, chemând şi pe alţii să îmbrăţişeze creştinismul, formând o biserică în casă, desfăşurând ceremonii de botez, predicându-şi credinţa în creştinism în faţa adunării formate din vecini de-ai săi şi negând preceptele islamice”, potrivit hotărârii prin care a fost condamnat la moarte, informează Mediafax.

„Date fiind cele de mai sus, după analizara dosarului, a declaraţiilor procurorului şi a vecinilor care au depus mărturie, precum şi a rapoartelor întocmite de organele de judecată a investigaţiilor şi interogatoriilor desfăşurate, acuzatul nefiind prezent pentru a se apăra pe parcursul investigării dosarului, instanţa consideră vinovăţia acuzatului ca fiind evidentă. Pe baza decretului adoptat în unanimitate de experţii în jurisprudenţă islamică, a art. 3 din Codul de Procedură al Tribunalelor Generale şi Revoluţionare, a art. 205 din Legea Sancţiunilor Islamice, a decretului Imamului Khomeini şi Ayyatollahilor Seyyed Mohammad Reza Golpayegani, Safi Golpayegani, Makarem Shirazi, Bahjat Foumani şi a Oficiului Liderului Suprem, sus-numitul este condamnat la moarte pentru apostazie. Hotărârea este emisă în absenţa acuzatului şi poate fi reanalizată de Curtea Supremă în termen de douăzeci de zile de la data comunicării”, se arată în hotărârea din 2009 a tribunalului din Teheran, depusă la dosarul lui Habib Bastam.

Cazul lui Habin Bastam se află şi în atenţia Oficiului pentru Comunicare Internaţională şi Drepturile Omului – Human Rights & International Communication – HRICO/OCIDO, care a fost sesizat de fratele condamnatului, Assadollah Masoud Bastam – cetăţean britanic de origine iraniană, şi el condamnat, în lipsă, pentru apostazie în Iran.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Assadollah Masoud Bastam a venit în Romania şi s-a adresat mai multor instituţii pentru protecţia drepturilor omului, inclusiv Reprezentanţei Comisiei Europene şi Parlamentului, cerând sprijin pentru salvarea vieţii fratelui său, Habib Bastam, în vârstă de 29 de ani, „refugiat în România din cauza persecuţiilor politice şi religioase la care a fost supus în ţara sa natală, Iran”.

Alte articole

Zina Dumitrescu a lăsat în urmă datorii în valoare de 17.000 de euro: „Familia nu i-a mai plătit taxele”

Ce îi cere Irinel Columbeanu patronului azilului din Ghermănești. Preparatele pe care fostul milionar vrea să le aibă pe masă

„Situaţia familiei Bastam s-a agravat în Iran pe măsură ce mai mulţi membri ai săi, având convingeri democratice şi convertindu-se la creştinism, au fost rând pe rând persecutaţi politic şi religios, în primul rând de autorităţi. Toate acestea au culminat cu condamnarea la moarte sub acuzaţia de apostazie – în anul 2001 a lui Assadollah Masoud Bastam – căruia la scurt timp autorităţile britanice i-au acordat protecţie şi statutul de azilant, devenind ulterior cetăţean britanic, onorabilitatea sa fiind susţinută şi de unul din principalele partide politice britanice, pe ale cărui liste electorale a candidat la alegeri locale în 2006. Persecuţiile s-au accentuat asupra membrilor familiei Bastam, unii dintre aceştia fiind implicaţi în campania lui Mir Hossein Moussavi (fost contracandidat al preşedintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, în 2009). Ulterior, prin intervenţia unor parlamentari britanici şi americani, a unor organizaţii, ceilalţi doi fraţi ai lui Assadollah Masoud Bastam şi Habib Bastam au ajuns in Marea Britanie şi SUA, unul dintre ei, Yadollah Bastam, primind deja azil politic în Marea Britanie. De asemenea, şi părinţii celor patru fraţi se află în acest moment în Marea Britanie solicitând azil politic”, spune organizaţia pentru apărarea drepturile omului.

În anul 2010, la Teheran, Habibo Bastam a fost condamnat la moarte, de către Tribunalul Revoluţionar Islamic, pentru apostazie. El s-a refugiat în România, soţia şi copilul său rămânând în Iran. Cât a stat în Rădăuţi, Bastam a frecventat biserica penticostală Betel, păstorită de Vasile Piscuc.

„Cazul Habib Bastam trebuie reconsiderat şi prin prisma informaţiilor recente, de notorietate publică, privind deteriorarea gravă a relaţiilor dintre Iran şi Marea Britanie: atacarea ambasadei Marii Britanii la Teheran în 29 noiembrie, retragerea personalului diplomatic britanic de la Teheran, plecarea de la Londra, în 3 decembrie, dupa ultimatumul dat de autorităţile britanice, a personalului diplomatic iranian. În conditiile actuale, simpla comparaţie cu cazul fratelui său căruia un alt stat membru al UE i-a acordat protectie şi statut de azilant, pentru motive cel puţin similare, conduce la concluzia că şi statul român trebuie să procedeze în mod similar, acordându-i protecţie, în mod plenar şi urgent. Spre deosebire de alte cazuri de refugiaţi din Iran unde persecuţia se menţine numai la nivel politic, aici este argmentată şi la nivel religios, fapt ce presupunea şi cerea o abordare specială, inclusiv prin cazarea separată chiar de alţi conaţionali cu care nu este şi coreligionar. În numele drepturilor omului, acestei persoane, Habibo Bastam, îi trebuie acordate o asistenţă competentă şi protecţie, deopotrivă. Dosarul domniei sale trebuie examinat cu suficientă atenţie şi maximă înţelegere de cei care au această misiune şi prerogativă ţinând cont de toate datele şi informaţiile de ultima oră, incidente”, notează organizaţia citată, într-o scrisoare adresată ORI, Guvernului, Parlamentului, Ministerului Afacerilor de Externe, Delegaţiei Comisiei Europene, Avocatului Poporului, Ambasadei Marii Britanii, Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

ORI a respins cererea de azil al Habibo Bastam, avocatul său, Antonie Popescu, contestând decizia şi adresându-se mai multor autorităţi române.