CJUE a fost sesizată după ce, în anul 2016, personalul unei asociaţii de protecţie a animalelor, însoţit de un medic veterinar, a efectuat capturarea şi transportul, fără autorizaţie prealabilă, al unui lup care frecventa gospodăria unui localnic dintr-un sat românesc situat între două mari situri protejate în temeiul Directivei habitate.

Transportul lupului capturat către o rezervaţie naturală nu s-a petrecut însă conform aşteptărilor şi acesta a reuşit să fugă în pădurea învecinată. A fost formulată o plângere penală pentru infracţiuni legate de capturarea şi de transportul unui lup în condiţii necorespunzătoare. În cadrul acestei proceduri penale, instanţa ridică problema dacă dispoziţiile de protecţie ale Directivei habitate sunt aplicabile capturării lupilor sălbatici la periferia unei aglomerări sau pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale.

Alte Articole

Inspecţia Judiciară cere CSM suspendarea procurorului Bogdan ...

Un medic care a uitat în corpul unei fetiţe pansamentele folosite ...

DIICOT a decis că blocarea metroului nu este act terorist şi ...

Citeşte şi: Comisia Europeană, consultări cu sindicatele şi patronatele pentru asigurarea unor salarii minime echitabile pentru angajaţii UE

„Curtea a confirmat că acest sistem de protecţie riguroasă prevăzut pentru speciile care sunt enumerate la litera (a) din anexa IV la directiva menţionată, precum lupul, este aplicabil şi specimenelor care părăsesc habitatul lor natural şi se regăsesc în zone de aşezări omeneşti”, a informat CJUE.

Curtea a arătat că, în ceea ce priveşte speciile de animale protejate, „noţiunea de «arie de extindere naturală» este mai vastă decât spaţiul geografic care prezintă elementele fizice sau biologice esenţiale pentru viaţa şi reproducerea lor şi corespunde astfel spaţiului geografic pe care specia de faună în cauză îl frecventează sau în care se extinde potrivit comportamentului său natural”. În consecinţă, protecţia prevăzută la articolul 12 alineatul(1) din Directiva habitate nu implică limite sau frontiere şi nu permite, aşadar, să se considere că un specimen sălbatic dintr-o specie de faună protejată care se află în apropierea sau în interiorul zonelor de aşezări omeneşti, care tranzitează astfel de zone sau care se hrăneşte cu resurse produse de om ar fi un animal care şi-a părăsit „aria de extindere naturală”.

Capturarea şi transportul unui lup găsit într-un sat nu pot fi justificate decât dacă fac obiectul unei derogări adoptate de autoritatea naţională competentă, subliniază curtea de la Luxemburg.