Un român care locuiește de aproape un deceniu în Marea Britanie a mărturisit, pe rețelele sociale, că nivelul de trai s-a schimbat mult de când s-a mutat. Dacă în anul 2016 acesta reușea să economisească bani și să achiziționeze terenuri în România ,acum abia mai reușește să acopere cheltuielile lunare. După ani buni de muncă, dezamăgirea a luat locul speranței, iar dorul de casă s-a transformat într-un plan de întoarcere.
„În 2016, când am venit în Anglia, chiria era 650 de lire pentru două camere. Lucram pe salariul minim, care era 7,87 lire pe oră. Munceam și eu, și nevastă-mea. Eu ajungeam la 60 de ore pe săptămână, cât ținea magazinul deschis. Nu ne lipsea nimic: aveam ce mânca, plăteam chiria și reușeam chiar să punem bani deoparte. În primul sau al doilea an ne-am cumpărat și niște terenuri în România, din banii făcuți aici”, a povestit românul.
Totuși, în timp, visul britanic s-a transformat, din păcate, într-o cursă pentru supraviețuire.
„După doi ani, am plecat la o altă chirie, 900 de lire pentru o casă cu trei camere. Am stat acolo trei ani, proprietarul n-a ridicat chiria, dar după pandemie a vândut casa. Când am început iar să caut locuință, mi-a venit să mă iau cu mâinile de păr. Am găsit cu 1.300 de lire pe lună, iar acum, după trei ani, e 1.425. Agenția ridică mereu prețul, 25-50 de lire în plus, cât vor ei”, a spus el.
„Când vine iarna, îmi aduc aminte cât am cheltuit anul trecut pe gaz și curent și mă apucă durerea de cap. Salariul minim nu mai e 8 lire, e 12 și ceva, dar nu se simte. Câștig mai mult decât dublu față de acum 10 ani, dar banii nu mai ajung. Dacă nu fac între 800 și 1.000 de lire pe săptămână, murim de foame. Schema cu pusul deoparte e uitată. Muncim doar ca să trăim și suntem tot pe minus”, a mai mărturisit bărbatul.
Românul a mai recunoscut că stilul de viață al familiei s-a schimbat, însă asta, deoarece nevoile s-au multiplicat.
Românul recunoaște că între timp și stilul de viață al familiei s-a schimbat, însă nu pentru că ar trăi peste medie, ci pentru că nevoile firești s-au multiplicat
„Când am venit, copiii erau mici. Nu aveam două mașini, nici trei abonamente la telefoane. Mai luam haine de la Primark, că erau copii mici și nu ne trebuia mare lucru. Acum, fata mea are 16 ani, are nevoie de abonament, mai vrea o pereche de adidași – cum sunt adolescenții. Dar nu facem nimic ieșit din comun. Trăim decent, nu regește. Orice familie din Anglia are mașini, chirie, asigurări, telefoane – lucruri normale azi, dar care atunci nici nu existau în viața noastră.”
Ce îl doare cel mai tare pe român este lipsa de perspectivă pentru copiii săi: „Fiica mea mare are 16 ani și n-are trei prieteni. Termină școala la patru după-amiaza, iarna e deja întuneric, nu are unde să iasă. Una dintre prietene stă la doi kilometri, alta la cincisprezece. Aici copiii n-au viață socială, nu au copilărie. Totul e doar mers la școală și acasă. Asta nu e viață”, a spus el.
După aproape un deceniu petrecut în Marea Britanie, bărbatul mărturisește că a luat decizia de a se întoarce în țară.
„Singurul lucru care ne-a ținut până acum a fost școala copiilor. Fata cea mare termină secundary school la anul, și atunci plecăm. Niciodată n-am fost hotărât să rămânem aici definitiv, dar acum știu sigur că nu mai merită. În România s-au schimbat lucrurile. Da, și acolo sunt prețuri mari, dar s-au mărit și salariile. Când am plecat, luam 12,5 milioane, acum acolo sunt 60 de milioane. Măcar acasă am reușit să cumpărăm un apartament, nu o să mai plătim chirie.”
„Abia aștept momentul ăla, prima lună în care să nu mai dau 1.400 de lire pe chirie. Cred că mă pun pe burtă de bucurie. Să vină luna și să nu scot niciun ban din buzunar pentru o casă care nu e a mea… ăla o să fie visul. În România o să trăim mai liniștiți, chiar dacă nu o să fim bogați. Aici, în Anglia, doar muncim ca să plătim facturi. Mulțumim, Anglia, dar ne pare rău. Nu mai vreau să aud de tine niciodată”, a încheiat românul.