Un sfert de secol fără Mihaela Runceanu. Ce se întâmplă în casa în care A MURIT regretata cântăreaţă

În urmă cu 25 de ani, pe 1 noiembrie 1989, la ora 1.00, o voce de femeie anunţa la secţia 12 de poliţie că Mihaela Runceanu a fost găsită moartă. Fusese ucisă de un tânăr de 21 de ani, în garsoniera ei din Dristor. Criminalul, Daniel Cosmin Ştefănescu, a susţinut că a omorât-o pentru a face rost de bani.

El ajunsese la ea acasă aproape de ora 21.00, sub pretextul că îi făcuse rost de o casetă video, iar la miezul nopţii, când artista i-a cerut să plece, el a insistat să rămână. Apoi, după ce artista a adormit, a sugrumat-o şi a fugit cu un videocasetofon, un televizor, un pick-up, bijuterii şi ţigări, incendiind locuinţa, pentru a-şi ascunde urmele.

De atunci, locuinţa în care s-a petrecut oribila crimă a fost vândută şi închiriată mai multor firme, dar nimeni nu a rezistat acolo mai mult de un an.

Mihaela Runceanu s-a născut la Buzău, pe 4 mai 1955. După două luni și jumătate, părinții Nicolae și Lenuța Runceanu s-au întors cu Mihaela la Pătârlagele, unde aceștia își aveau locul de muncă, scrie Agerpres, într-un documentar despre viaţa artistei. Ei s-au mutat apoi, în 1957, cu serviciul, la Orbeni (la circa 30 km de Bacău). Aici, Mihaela a descoperit pasiunea pentru vioară. Mihaela a urmat clasa I și o jumătate din clasa a II-a la Orbeni.

În primăvara lui 1963, părinții s-au mutat din nou cu serviciul în Buzău. S-au stabilit la bunica maternă, în fostul sat Simileasca, devenit, în timp, cartier al orașului Buzău. Mihaela a continuat cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesoară de vioară i-a fost Eufrosina Tomescu. Mihaela și-a petrecut majoritatea vacanțelor de vară la bunicii paterni, în satul Runcu, din apropierea comunei Parscov.

A absolvit Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, ca șefă de promoție.

În 1972, câștigă premiul I la concursul ''Tinerețea Buzoiană'' cu piesa ''Anilor'' de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară. În același an, Laurențiu Cazan și Mihaela Runceanu cântă la Praga și Karlovy Vary (Cehoslovacia) cu Orchestra Simfonică din Buzău.

Este admisă la Conservatorul de muzică ''Ciprian Porumbescu'' (clasa profesor Giuleanu), cu media 9,95. Urmează, în paralel, cursurile Școlii Populare de Artă din București, clasa de canto, condusă de profesoara Nina Bercaru (care o va însoți pe Mihaela Runceanu în majoritatea concursurilor la care va participa în perioada 1975-1976).

În 1973, a câștigat trofeul ''Steaua litoralului'' de la Constanța. A obținut premiul I la Festivalul ''Constelații vâlcene'', Râmnicu Vâlcea. În același an a debutat la radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu. A imprimat, până în 1989, la Radio și Electrecord, peste 150 de piese.

Trece cu 10 pe linie prima etapă a concursului TV ''Steaua fără nume''. Pe 8 aprilie 1976, a participat la un spectacol organizat în sala de concerte a Radioteleviziunii alături de unii dintre cei mai în vogă cântăreți ai momentului. Mihaela Runceanu a afirmat: ''Acesta a fost adevăratul meu debut ca solist profesionist de muzică ușoară''.

A obținut premiul I la Festivalul ''Lotca de aur'', Brăila, premiul II la ''Festivalul artei studențești'' din Galați, premiul II la concursul ''București '76''. A participat la concursul Mamaia '76 unde a interpretat melodia ''De-aș fi fost să fiu'' de George Grigoriu.

În 1977, i se imprimă prima melodie pe LP-ul ''Șlagărele anului 1976''. Un an mai târziu, a absolvit Conservatorul ''Ciprian Porumbescu'', Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea ''Muzica ușoară românească și rolul său în societatea contemporană''. Tot atunci, a obținut premiul I la Concursul soliștilor profesioniști, Secția muzică ușoară.

După terminarea facultății, a lucrat ca profesoară de vioară la școala generală de muzică din Brăila și, în același timp, a cântat cu formațiile Solaris și Mefisto din localitate.

În 1979, la a IX-a ediție a ''Festivalului tinereții'' de la Amara (Ialomița), Mihaela Runceanu câștigă Trofeul Amara. În perioada 1979-1980 este profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai șase ani în urmă. Face parte din formația Nona, condusă de profesorul Xenti Stănescu.

În toamna anului 1980, Nina Bercaru, profesoară la Școala Populară de Artă din București, se pensionează și în locul său rămâne profesor de canto Mihaela Runceanu, până în 1989. Corepetitor la aceeași clasă era compozitorul Ionel Tudor. Între cei care i-au fost elevi se numără Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Ovidiu Baciu, Paula Mitrache, Miki (ex K-Pital), Marinela Chelaru de la grupul ''Vouă'' și alții.

Efectuează turnee peste hotare: URSS, Cuba, R.D.Germană, Bulgaria, Cehoslovacia. Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziune și Electrecord. Interpretează atât piese aparținând unor compozitori cunoscuți, ca George Grigoriu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Cornel Fugaru, Jolt Kerestely, Anton Șuteu, Laurențiu Profeta, Horia Moculescu, Aurel Giroveanu, Mișu Iancu, Camelia Dăscălescu, cât și pe cele ale unora mai puțin cunoscuți (la acea vreme) — Alexandru Willmany, Virgil Popescu, Ion Bratu-Voicescu, Dinu Giurgiu, Dan Beizadea, Zoltan Boroș, Dan Dumitriu, Gheorghe E. Marian, Alexandru Simu, Viorel Gavrilă, Dan Ardelean, Dan Pavelescu, Eugen Mihăescu și mulți alții.

În 1982, melodia ''E-adevărat iubirea mea'', preluată din repertoriul internațional, devine primul mare șlagăr al Mihaelei Runceanu. În 1985 apar șlagărele: ''Nu, nu mai vreau să știu'', ''Să crezi în dragostea mea'', ''Tu nu vei ști niciodată'', ''Nu știu cum m-am îndrăgostit''.

La concursul ''Melodii '84'', Mihaela Runceanu obține premiul I cu melodia ''Să crezi în dragostea mea'' la categoria creație. În perioada 1—30 iulie 1985 efectuează un turneu în Cuba (cu escale la Berlinul de Est, Gander și Madrid) unde participă și la Festivalul ''Gala '85''.

În 1986 lansează șlagărele ''De-ar fi să vii'', ''Să fim copii'', ''Haide spune!'', ''Viața începe cu tine'', ''Voi, oameni'', ''Zborul vântului''. În vara acestui an, Mihaela participă la Festivalul de la Rostock, în fosta R.D.Germană, unde are un neașteptat succes cu piesa ''Marea'' de Ionel Tudor. Participă la Festivalul Mamaia '86 cu melodiile ''Cineva te iubește'' (Al. Wilmany) și ''Voi ne-ați promis cetăți'' (Horia Moculescu). Înregistrează, alături de alte mari vedete ale muzicii ușoare românești, ''Deschideți poarta soarelui'' (Anton Șuteu).

Un an mai târziu apar șlagărele: ''Să învingă dragostea'', ''Iartă''. Participă la Festivalul Mamaia '87 cu melodiile ''Dacă omul poate fi'' (Alexandru Simu), ''Adevărul florilor'' (Zoltan Boroș). La începutul lunii decembrie apare la Electrecord primul album al solistei ''Mihaela Runceanu''.

În 1988 lansează melodiile ''Acasă'', ''Cât aș fi vrut să te chem'', ''De câte ori îți spun la revedere'', ''Conga'', ''A doua zi''. Lansează melodia ''Pentru voi, muguri noi'' (Ion Bratu-Voicescu), considerat a fi emblema Mihaelei Runceanu.

Anul 1989 este marcat de lansarea șlagărelor ''Clipe ce dor'', ''Eu nu te-am uitat'', ''Fericirea are chipul tău'', ''Dacă totuși vei pleca'', ''Cântă iubirea''. La începutul anului, Mihaela Runceanu susține un recital plin de succes în cadrul unei noi ediții a concursului TV ''Steaua fără nume''. Este acompaniată de formația Cross din Tulcea și de Eugen Mihăescu (Krypton), care i-a compus piesa ''Clipe ce dor''.

Participă la Festivalul Mamaia '89 cu melodiile ''Viers din inimă română'' (Dragoș Nedelcu) și ''Pentru inima planetei'' (Cornel Fugaru), cântată împreună cu Mirela Voiculescu Fugaru, Loredana Groza, Gabriel Cotabiță și Bogdan Bratu.

În perioada 10-15 octombrie, Mihaela susține cinci spectacole la Sala Polivalentă din București, cu casa de modă ''Venus''. În 23 octombrie, în cadrul unui turneu în provincie, artista susține un spectacol plin de succes la Turda. Aceasta este ultimul turneu al Mihaelei.

În ultimele zile ale lunii octombrie, ea filmează la TVR un videoclip pentru piesa ''Eu nu te-am uitat'', fiind ultima sa înregistrare TV.

În 29 octombrie, Mihaela Runceanu participă la spectacolul-maraton ''Start Melodii '89'', care are loc la Sala Radio, unde are un succes fantastic, cerându-i-se ''bis'' de două ori. De emoție, Mihaela a îngenunchiat în fața publicului care o aplauda. Acesta a fost ultimul spectacol al său. "Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun și mai frumos în noi", spunea Mihaela Runceanu.

A doua zi, pe 30 octombrie, apare la Electrecord cel de-al doilea album al Mihaelei Runceanu — ''Pentru voi, muguri noi''. În doar două zile vânzările discului ajung la o cotă fabuloasă.

Pe 31 octombrie, Mihaela Runceanu merge la sediul Radiodifuziunii Române unde se întâlnește cu Titus Andrei și lucrează împreună mai bine de 3 ore în Arhiva Radio, căutând negativele unor cântece. Ajunge acasă seara și o sună pe mama sa pentru a-i spune că i-a apărut discul mult așteptat.

Câteva ore mai târziu, în noaptea de 1 noiembrie 1989, la ora 1, artista moare asasinată în garsoniera sa din București, iar în 4 noiembrie 1989 este înmormântată la cimitirul ''Dumbrava'' din Buzău.