Un taximetrist din Bucureşti susţine că a văzut o FANTOMĂ 10 nopţi la rând: „Se uita la mine ca la un nebun”

Marian I., şofer de taxi, a auzit la viaţa lui multe poveşti paranormale dar nu le-a dat crezare, considerându-i nebuni pe cei care le povestea şi cărora li se arătaseră anumite ciudăţenii, scrie lumeamisterelor.com

 Citeşte şi Mireasa din Radovan, fantoma care nu îşi găseşte liniştea. Apariţia care i-a cutremurat pe localnici

„Lucrez de aproape 15 ani pe taxi, vă daţi seama, am ajuns să cunosc oamenii poate mai bine decât un psiholog, şi am auzit tot felul de poveşti, relatate de ei. Asta nu înseamnă că le-am şi crezut, mai ales când mi se relatau istorii legate de apariţii de fantome. Zâmbeam în sinea mea, sau îi catalogam nebuni şi mă întrebam cum pot crede în aşa ceva, până într-o zi, când au început să mi se întâmple nişte lucruri inexplicabile.

Mi s-a părut foarte ciudat faptul că, de mai bine de o săptămână, la finalul lunii august, m-am pomenit că seară de seară, exact la aceeaşi oră, aveam comenzi care mă duceau pe aceeaşi stradă. Nu numai că mă trezeam fix la 10.00 seara pe aceeaşi stradă, dar se punea roşu la acelaşi semafor, nu trecea nimeni, în afară de o femeie, care apărea de niciunde şi care traversa trecerea de pietoni. Îmbrăcată la fel, de fiecare dată, venind din aceeaşi parte, traversând la oră fixă aceeaşi trecere de pietoni plutind şi parcă nu mergând, iar eu, singurul şofer oprit la semafor, privind-o fără să am nicio reacţie, deşi aş fi vrut prin a patra seară, dar nu mă puteam mişca nici cât să las în jos geamul de la maşină.

Alte articole

Iarna revine în forță în Capitală. Ninsori mai multe zile la rând și temperaturi negative anunțate pentru începutul lunii ianuarie

Curtea de Apel București a prezentat o statistică privind modificările de completuri din ultimii trei ani: 361 de cazuri. Cum se apără instituția în cazul achitării definitive a lui Marian Vanghelie: „Soluția nu a fost consecința modificărilor, ci rezultatul stării juridice a cauzei”

În a cincea seară, nu ştiu cum, nu îmi venea să cred, aflându-mă în acelaşi loc, la aceeaşi oră şi la acelaşi semafor, având un client în maşină, m-am întors către acesta şi l-am întrebat cum i se pare femeia care trece pe trecerea de pietoni. Uitându-se la mine ca la un nebun, mi-a spus că nu vede pe nimeni şi că nu înţelege la ce mă refer. Privind prin parbriz, eu o vedeam! Mergea încet, liniştită, parcă prea liniştită, de parcă nu avea nicio destinaţie!

L-am întrebat din nou pe om cum de nu vede nimic şi mi-a dat acelaşi răspuns, fiind chiar nervos. Evident nu am mai spus nimic, femeia a traversat ca de fiecare dată şi s-a făcut nevăzută. Nu mai înţelegeam nimic! În a şasea seară, acelaşi lu